Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Un hipercritic

        de Adrian Popescu

Un critic literar activ mai ales în paginile revistei „Steaua“ din Cluj, Virgil Ardeleanu, ne-a părăsit recent. Noile generații nu cred că deschid prea des volumele sale de crititcă, deși sunt lucruri de reținut în cartea „Însemnări despre proză“, 1966, debutul lui editorial, „Proza poeților“, 1969, „A urî, a iubi“, 1971, pentru a cunoaște o epocă a unei relative liberalizări din dogmatismul deceniului anterior. Revista clujeană a avut prin Virgil Ardeleanu un condei alert, polemic, neintimidat de numele sonore, uneori el fiind chiar în dezacord evident, ca stil și judecată,  cu majoritatea criticii foiletonistice. „Opinii“, 1975, și „Mențiuni“, 1978,  titluri albe, dinadins, alcătuiesc faza de maturitate. Un cronicar literar  cu o marcată umoare, uneori vehement polemic, vezi disputa cu Al. Piru, sau rezervele față de „Moromeții“ II.

Dacă analizele sale aplicate pe texte consacrate sunt precise și au  un aer de obiectivitate, obiectivitate care desface calm componentele unui obiect estetic, notând caracteristicile majore ale unor poeți care practică  proza artistă (clasici precum  Alecsandri, Eminescu,  Macedonski, Voiculescu) la contempo­ranii lui, Virgil Ardeleanu vede mai mult defectele  decât calitățile estetice.

Nu trebuie uitată necesara utilitate a acestui tip de critic literar incomod, trouble-fete, care își apără cu orice preț independența de a gândi diferit de majoritatea celorlalți preopinenți, chiar dacă, așa cum remarca regretatul Marian Papahagi, nu are uneori dreptate și  devine excesiv de polemic, prin tonul ironic-demolator  folosit. Dar ceea ce nu i se poate nega este implicarea afectivă, nereușita unui roman devine, la Virgil Ardeleanu, un eșec propriu, o suferință că literatura română nu a dat capodopera așteptată. De aici,  inflamarea, dezamăgirea, cearta autorului de către criticul  mânios. Dar și franchețea, livrarea, aproape imprudentă, stărilor de  sinceritate totală. Nu e un critic al semitonurilor, al  volutelor verbale, e un realist, nu un imaginativ, spune răspicat, prea tăios, poate, tot  ceea ce are de spus, formulează net opinii, nu ipoteze de lectură.

La revista „Steaua“, unde am fost colegi, câteva decenii, el era cronicarul en titre pentru volumele de proză sau de critică, iar Petru Poantă se ocupa de cele de poezie. Virgil Ardeleanu, fire deschisă, dezinhibată, însemna,  de multe ori sarea și piperul, în redacție,  uneori suflat în ochii vreunui nechemat, aducea  un aer de rebel etern, replica scurtă, punctând o discuție în contradictoriu.

Un admirator al criticii criticii după modelul lui Cornel Regman, redactor stelist cândva, și el, al unor proze ale realismului fantastic, Bănulescu, de pildă, dar extrem de mefient cu poezia, în general, chiar dacă, prin tradiție, „Steaua“fusese o revistă de poezie, în primul rând. Cu Mircea Tomuș, congener, o fire echilibrat-studioasă, sau cu inclasificabilul Leonida Neamțu, care practica prin ani 70, la noi,  un soi de postmodernism bizar, cu o tehnică epică bine rodată, oarecum avant la lettre, în romanele sale, alcătuiau un trio de contraste care se armonizau inexplicabil.

Pentru noi, cei mai tineri, veniți de la „Echinox“ la revista „Steaua“, prin 1971, 1972,  adică Eugen Uricaru, Petru Poantă, Aurel Șorobeta, el, Virgil Ardeleanu, a fost un prieten, un șef, un om care cârtea contra  regimului, ins plin de curaj, dar imprevizibil în reacții. 

Chiar în 1989, i-a apărut un melancolic „Jurnal“, drastic lucrat de ultima cenzură a acelor ani negri de apăsare ideologică, de mare descurajare socială,  unde meditațiile lui găsesc colacul salvator al lecturilor din autori clasici și deliciile muzicii, pe care o comentează.

După 1989, a scris la ziarul „Dreptatea“, în perioada când era responsabil cu paginile culturale Petre Stoica, a coordonat la Cluj ziarul „Patria“, organul PNȚCD-ului.

Rămân volumele de critică, unde oralitatea, firescul, directețea, tonul răspicat, nodul despicat, o anume colocvialitate, chiar  familiaritate  cu cititorul, sunt iar la preț azi.   

 

Nr. x/200x
A VI-a ediție a Festivalului Internațional „Zile și Nopți de Literatură“ de la Neptun

Ce stă în centrul atenției noastre?
de Gabriel Chifu

Dimoviana (III)
de Dan Cristea

Uitatul Camil Petrescu
de Gabriel DIMISIANU

După un faliment (V)
de Alexandru GEORGE

IUBIRE ȘI LEGE MORALĂ. SUFERINȚELE TÂNĂRULUI WERTHER(II)
de Ion MILITARU

Urstoiciu
de Paul ARETZU

Cum trec principiile prin lume
de Dania-Ariana MOISA

Grafferul Abăluță
de Luminița CORNEANU

Poetul și îngerul său mut
de Bucur DEMETRIAN

Obsesia timpului
de Petre CIOBANU

O antologie a poeziei naive românești
de Bucur DEMETRIAN

Petre Ciobanu: eliberarea lui Geo Bogza
de Ștefan VLĂDUȚESCU

Povestiri din Fabric
de Gheorghe TRUȚĂ

„Onorat public, apreciază-mă. N-o să-ți pară rău“
de Gabriela GHEORGHIȘOR

LADA DE ZEGHE
de Anton JUREBIE

Reuniunea Academiei Europene de Poezie la Sibiu

Doamnă în roșu pe fundal cenușiu
de Miguel DELIBES

Democrația lingvistică română
de Nicolae Prelipceanu

Amendament la Zorba plăsmuitul (I)
de Maria-Gabriela CONSTANTIN

Un hipercritic
de Adrian Popescu

Un dicționar neobișnuit
de Horia Gârbea

Noapte bună, Maestre Spiru Vergulescu!
de Ioana Dinulescu

Mâna care lasă urme cu pecete
de Marius GHICA

Tu es la femme de mon ami
de Mircea GHIȚULESCU

Un spectacol modern, cu vocație europeană
de Nicolae Petre VRÂNCEANU

De ce nu iubește Penelope Acruda bărbații
de Florica BUD

Poeme
de Florea MIU

Poeme
de Dan IONESCU

Și dacă Ulise era o balenă
de Jean PORTANTE (Luxembourg)

© 2007 Revista Ramuri