| Articole |
| Versiunea PDF |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Simona Dumitrache*** încerc să-mi storc pielea de cuvinte singurătate stranie inutilă ce incomodează mintea înăbuşită de gânduri mă cheamă dorinţa unei lumi consumate pe trotuarul călcat de nelinişti auzite din capătul gării zvârcolind puritatea în sine libertate nedreaptă ce coboară în pantofi pe o scară de la A la Z *** fluidă privire desprinsă dintr-o carte pe un perete umed te mişti cu voluptate spirit zbori lent într-un singur mod de a exista noaptea când amintirile se deschid în propriul chip apare o fiinţă ce strigă halucinantă timpurile-ţi şterse de pe obraz *** se adăpostesc sensuri pe genele devorate un nesfârşit limbaj singuratic văl subţire de aţă peste un cuvânt cromatic *** văd apropierea ta neîmplinită cum rătăceşte dincolo pe celălalt ţărm al raţiunii o energie săvârşită ce zboară târând obsesii abia mă mângâie cu o umbră pierdută între două orgasme *** între poeme atârnă gura unui început de viaţă alcoolic o existenţă înfometată pe o ultimă iubire scoasă la licitaţie pe un gard melancolică sare dintr-un picior pe altul *** zi de zi cuvântul se aruncă într-o mlaştină pleacă la plimbare curăţat de griji în somn întâmpină greutăţi călător fuge dement prin creierul naşterii într-un ochi spiritual *** o lovitură coerentă răsare din văzul lumii dintr-o mască din afara cărnii adâncită într-o nebunie fizică *** aluneci chip senzual alergi libertate ironică înveţi pudic să lupţi cu viaţa când te inventezi în instincte ce sensibilizează chiar o clipă de plăcere pe măsură ce răstorni timpul într-o celulă *** mă opreşte să intru nevăzută în cărnuri sfâşiate în aerul rece fără neputinţa ciudată din fiecare venă a fiinţei răsucit mă iartă să-i spun noapte bună *** ucid echilibrul ce ignoră necunoscutul în locuri neatinse de viaţă trei zile mă hrăneşte cu vibraţii închis în mine doarme râzând |