Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Îngerul Willie, întâia epistolă

        de Iulian Caragea

După ce, la sfatul doctorului, i-am tăbăcit pielea cu injecţii de Dexametazonă (că tremura tot, bietul ghemotoc alb şi viu, era gata să-l pierdem), Willie a fost dus de Tania în satul vecin, la mama ei (tanti Any, fotografa). Acolo locuieşte şi Tania, pentru un timp, având unele probleme de soluţionat. De ce nu şade Willie aici? am întrebat, Şade cu mine, a zis Tania. Tu ai putea să stai şi într-o grotă, a continuat ea, E adevărat, am conces zâmbind galben. (Oriunde mă duc îmi port grota cu mine, m-am mai gândit, dar nu mi-am făcut publice gândurile.)

Acolo, în gospodăria aflată la marginea şoselei principale (via Calafat – Poiana Mare – Rast – Băileşti – Craiova), pupilul nostru s-a adaptat de minune, toată lumea îl iubeşte, aleargă cu lăţoasa Lucreaţa, ori se uită ore în şir la puii de găină. (Aici avem mai multă grijă de el, Vedeţi să nu-l transformaţi într-un zombie al confortului, am replicat eu caustic, temperat însă de fulgerul unei priviri contrariate.)

Data plecării lui Willie coincide cu cea de când nu am mai scris nici măcar un vers şi de când respir prăpăstii cu amândoi plămânii.

Secătuit de orice talent, cu sentimentul unui rapt, al unei nedreptăţi flagrante, îi vizitez zilnic.

Mogâldeţul pare fericit acolo şi nu se sinchiseşte de schimbarea de mediu.

Într-o zi, l-am luat deoparte şi, cu o privire tulbure, cu o suferinţă mocnită,

i-am imputat, Numai datorită mie, Willie, numai eu, cu marele meu suflet, te-am făcut să ajungi în ţara asta cineva.

Dar dumnealui, tolănit pe labele din faţă, nonşalant, părea a se gândi la orice pe lume în afară de vorbele mele.

Şi atunci, privindu-i craniul creţ, gingaş, de o perfectă simetrie, toată răceala şi frustrarea mea s-au risipit ca prin farmec. Inundat de un val uriaş, nestăvilit, de căldură şi duioşie, am priceput: NU EU I-AM DĂRUIT LUI WILLIE CEVA, EL

MI-A DĂRUIT MIE – TOTUL.

A fost cea mai mare lecţie pe care am primit-o eu (Şi iată, abia acum, spre bătrâneţe!) de la viaţă.

Aşa încât pot să îmi murmur, palid, dar recunoscător: Ce să-i faci, îngerii vin şi pleacă, nu stau o veşnicie lângă noi...

Nr. 09 / 2011
In Memoriam Constantin Stan (1951-2011)

Festivalul naţional de poezie „Nicolae Labiş“ Ediţia a XLIII-a, 2011

Revista revistelor

Din jurnal (1996)
de Gabriel Dimisianu

Pagini de jurnal (17)
de Gheorghe Grigurcu

Versuri
de Gabriel Chifu

Am văzut şi ţigani fericiţi
de Adrian Popescu

Unghearele încă secrete ale Securităţii
de Nicolae Prelipceanu

Mircea Cărtărescu şi simfonia amorurilor sale
de Nichita Danilov

Testamentul poetic al lui Ion Zubaşcu
de Dumitru Chioaru

Un debut remarcabil
de Paul Aretzu

Jurnal berlinez
de Bucur Demetrian

Spre Creangă, pe uşa din dos
de Gabriela Gheorghişor

Teorii livreşti şi scenarii apocaliptice
de Daniela Firescu

Semnele echilibrului
de Florea Miu

Canonul axiologic
de Ştefan Vlăduţescu

Paraidis literatură de cuţit
de Silvia Oiţă

Poezie
de Anton Jurebie

Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon

Să scriem în limba maternă ca şi când n-ar fi a noastră
de Manuel Cortés – Castańeda

Gabriel Stănescu
de Mircea Bârsilă

Mai aproape de Enescu
de Florin Caragiu

Poezie
de Gheorghe Vidican

Poezie
de Florin Costinescu

Poezie
de Simona Dumitrache

Poezie
de Rodica Şinca

Îngerul Willie, întâia epistolă
de Iulian Caragea

Unicitatea debutului (1)
de Ion Buzera

O anume delicată melancolie
de Constantin Romulus Preda

Valorile şi viaţa literară
de Daniel Mureşan

Tăcerea stihială
de Simona-Grazia Dima

„Vestitorii” comunismului
de Luiza Barcan

Poezie
de Lucian Mircea Nincu

Poezie
de Ana-Maria Lupaşcu

Prezenţa unui poet: Puiu Gheorghe Răducan
de Felix Sima

Povestea Umbrei (I)
de Ion Militaru

Costin Brăteanu şi arheologiile memoriei
de Călin Chincea

Poeme
de Pilinszky János

© 2007 Revista Ramuri