Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Un dicționar neobișnuit

        de Horia Gârbea

Literatura română are relativ puține monografii consacrate scriitorilor străini, chiar celor mai importanți. O excepție care se remarcă prin valoarea și unicitatea ei este Dicționarul personajelor lui Dostoievski de Valeriu Cristea. Autorul, reputat critic literar și editor, a publicat inițial lucrarea în două volume la mare distanță în timp (1983 și 1995). Acum, la opt ani de la dispariția sa, Editura Polirom își asumă o misiune nobilă și necesară publicînd întregul dicționar într-un volum monumental de aproape o mie de pagini.

Valeriu Cristea a realizat practic o monografie a operei lui Dostoievski dintr-o perspectivă inedită: aceea a personajelor marelui rus. Dicționarul ține seama de caracterul realist al operei la care se referă și la multitudinea și complexitatea personajelor dostoievskiene. Biografia fiecăruia aproape, chiar a celor mai puțin însemnate, este reconstituită de critic din fragmentele răspîndite de-a lungul unuia sau altuia dintre romane. O operațiune de mare dificultate și finețe, pe care cititorul, confruntat cu romanele, o poate realiza cu greu el însuși. Fiecare articol este o sinteză critică dezvăluind deopotrivă rolul personajului în operă și interpretarea acestui rol. Marile personaje ale lui Dostoievski au o relație aparte cu autorul lor în afară de aceea cu celelalte personaje alături de care evoluează. Valeriu Cristea caută să explice aceste relații. Astfel cititorul lui Dostoievski poate face apel la dicționar concomitent sau ulterior lecturii romanelor pentru a urmări existența fiecăruia dintre caractere.

Multe dintre personaje au parte de pagini întregi. Hohlakova, mama, și fiica ei Liza din Frații Karamazov sînt prezentate pe mai bine de opt pagini. Valeriu Cristea expune totul minuțios, dar foarte exact și eficient, așa cum un dicționar se cuvine să facă, folosind citatul semnificativ, dar succint. 

Dacă ne gîndim că mari clasici români nu au parte de lucrări critice similare, exceptîndu-l pe Ion Creangă, al cărui dicționar de personaje se datorează aceluiași Valeriu Cristea (1999), înțelegem și mai bine valoarea acestei lucrări de referință și de sinteză. Ar fi utile cititorului român dicționare de personaje pentru operele unor autori precum I.L. Caragiale, G. Călinescu, Camil Petrescu sau Marin Preda și poate că reeditarea operei lui Valeriu Cristea va stîrni emulația necesară elaborării de asemenea lucrări.

În orice caz, Dicționarul personajelor lui Dostoievski de Valeriu Cristea este nu numai o lucrare de referință, de consultat la nevoie, ci și una care se poate parcurge de la un capăt la celălalt pentru a-l înțelege pe autorul Demonilor și de care un amator de mare literatură nu trebuie să se lipsească.

 

Scriitori din Gorj

În acest an am participat la inaugurarea unui Muzeu Tudor Arghezi la Tîrgu-Cărbunești. Ocazia a fost oferită de zilele consacrate marelui poet, un eveniment la care Uniunea Scriitorilor a oferit, prin intermediul unui juriu prezidat de laureatul anului trecut, Petre Stoica și coordonat tehnic de Gh. Grigurcu, Premiul Tudor Arghezi, poetului și traducătorului Mircea Ivănescu. Cu acest prilej am primit din partea unor scriitori gorjeni mai multe volume meritorii dintre care țin să mă refer aici la două. Despre altele mă voi rosti curînd.

Organizatorul impozantei manifestări gorjene „Zilele Tudor Arghezi”, anul acesta la ediția a 27-a, profesorul Ion Cepoi, nu este doar lider cultural al județului ce l-a dat pe autorul lui Zdreanță. El este un autor de proză satirică (a se vedea Manual de istorie alterativă) și, mai recent, al unui roman captivant, Zmeul de hîrtie, bazat pe documente privind orașul Tîrgu-Jiu. Este de fapt o biografie romanțată a Tîrgului de pe Jiu în secolul XIX, văzută  prin prisma unui personaj pitoresc, pitarul Costache Stanciovici. Stilul sprințar, lexicul arhaic, atenta documentare ne oferă prin romanul lui Ion Cepoi o plăcută zăbavă și simultan o lectură instructivă. Ținuta intelectuală și talentul narativ al autorului îl recomandă lectorului. În Gorj sînt nouă membri ai Uniunii Scriitorilor. Desigur, după această ispravă, cu Ion Cepoi zece. Oare-i va întrece?

Tot din spațiul tîrgului de pe Jiu, este  de semnalat o monografie remarcabilă prin rigoare și numărul informațiilor inedite, densă și excelent ilustrată: Zenovie Cârlugea și Zoia Elena Deju – Arethia Tătărăscu, Marea Doamnă a Gorjului interbelic, Ed. Măiastra. Ea cuprinde aproape 400 de pagini dedicate Arethiei Tătărăscu, protectoare a artelor, cea căreia îi datorăm, poate, ridicarea ansamblului brâncușian tocmai la Tîrgu-Jiu. Cei doi autori au dat dovadă de o remarcabilă modestie și de un spirit științific exemplar, lăsînd să primeze în lucrarea lor doar figura, puțin cunoscută și foarte luminoasă, a doamnei Tătărăscu.

 

Îți mai aduci aminte, doamnă?

Poeții care au trecut în cărțile de citire au uneori în comun cu cei care par să fie uitați faptul că și ultimii lasă cîte un vers memorabil, imposibil de ocolit, pe care generații de-a rîndul
și-l transmit ca pe un obiect prețios al al familiei. Acest lucru îndreptățește ideea că oricine a scris, măcar o dată, o poezie atins de aripa îngerului poate sta, prin aceea, alături de prea-înalții săi confrați.

Astfel, dacă versuri de Dante sau Hugo au devenit proverbe, dacă nu e nici un român să nu știe în toate conotațiile versuri precum „Cobori în jos, luceafăr blînd!” ori „Cartea mea-i, fiule, o treaptă”, e sigur că poeți mai puțin înzestrați au privilegiul de a trăi la rîndul lor o formă de nemurire prin versul zămislit în acea clipă de grație. Așa sînt multe versuri nu numai de Alecsandri sau Coșbuc dar chiar de Vlahuță, Depărățeanu, Ienăchiță Văcărescu, Topârceanu, Minulescu („cheia de la poarta verde”, „cînta un matelot la proră...”) și, iată, am ajuns la Cincinat Pavelescu.

Actuala ediție, apărută la Editura Universal Dalsi în îngrijirea lui George Zarafu, reputat epigramist, dar și atent alcătuitor de antologii și de ediții meritorii, se intitulează, nu se putea altfel: Îți mai aduci aminte, doamnă?

Era tîrziu și era toamnă! Așa continuă poemul care rămîne de pomină pentru veselul și tristul autor de epigrame și madrigaluri. Atît de celebru e poemul, încît ajunge să îi fie săpat de posteritate chiar pe lespedea mormîntului de la Bellu! O fantezie oarecum sinistră cu tot gîndul, probabil pios, al urmașilor.

Dar nu numai acest memorabil text îl salvează în veac pe Cincinat Pavelescu (1872 - 1934), cît și epigramele, unele savuroase, stîrnind rîsul încă și azi, rondelurile perfecte formal în descendența lui Macedonski, în orice caz versificația cu sunetul plin, dar și o anumită delicatețe și frăgezime a rostirii, melancolia adîncă și reală pe care veselia catrenelor n-o alungă.

Unele au un aer ușor indecent care le face bine: „Studentei Athena Ionescu” nu numai că sună frumos, dar are un comic aluziv-istoric demn de a fi memorat: De cînd s-a măritat Athena,/ Printre stundenți e mare cearta!/ Cum s-o numească după nuntă? / În fine, toți găsiră: Sparta!

Pentru cititorii rafinați, volumul acesta, care ne oferă opera (aproape) completă a lui Cincinat prin strădania meritorie a lui G. Zarafu, va constitui un punct obligatoriu. Nu lipsesc poemele religioase, eludate în trecut de alte selecții, autorul fiind un tradiționalist perfect, nici unele traduceri inspirate, precum cea a sonetului de Hérédia despre Antoniu și Cleopatra.

Cincinat Pavelescu, versificator execelent și poet minor, plin de reală delicatețe, nu poate decît să bucure orele de repaus ale unui contemporan obosit de vanitatea locurilor doar de podium.

 

Nr. x/200x
A VI-a ediție a Festivalului Internațional „Zile și Nopți de Literatură“ de la Neptun

Ce stă în centrul atenției noastre?
de Gabriel Chifu

Dimoviana (III)
de Dan Cristea

Uitatul Camil Petrescu
de Gabriel DIMISIANU

După un faliment (V)
de Alexandru GEORGE

IUBIRE ȘI LEGE MORALĂ. SUFERINȚELE TÂNĂRULUI WERTHER(II)
de Ion MILITARU

Urstoiciu
de Paul ARETZU

Cum trec principiile prin lume
de Dania-Ariana MOISA

Grafferul Abăluță
de Luminița CORNEANU

Poetul și îngerul său mut
de Bucur DEMETRIAN

Obsesia timpului
de Petre CIOBANU

O antologie a poeziei naive românești
de Bucur DEMETRIAN

Petre Ciobanu: eliberarea lui Geo Bogza
de Ștefan VLĂDUȚESCU

Povestiri din Fabric
de Gheorghe TRUȚĂ

„Onorat public, apreciază-mă. N-o să-ți pară rău“
de Gabriela GHEORGHIȘOR

LADA DE ZEGHE
de Anton JUREBIE

Reuniunea Academiei Europene de Poezie la Sibiu

Doamnă în roșu pe fundal cenușiu
de Miguel DELIBES

Democrația lingvistică română
de Nicolae Prelipceanu

Amendament la Zorba plăsmuitul (I)
de Maria-Gabriela CONSTANTIN

Un hipercritic
de Adrian Popescu

Un dicționar neobișnuit
de Horia Gârbea

Noapte bună, Maestre Spiru Vergulescu!
de Ioana Dinulescu

Mâna care lasă urme cu pecete
de Marius GHICA

Tu es la femme de mon ami
de Mircea GHIȚULESCU

Un spectacol modern, cu vocație europeană
de Nicolae Petre VRÂNCEANU

De ce nu iubește Penelope Acruda bărbații
de Florica BUD

Poeme
de Florea MIU

Poeme
de Dan IONESCU

Și dacă Ulise era o balenă
de Jean PORTANTE (Luxembourg)

© 2007 Revista Ramuri