Un jurnal negru şi fantast impunea Ion Chichere prin entuziasmele de o clipă în faţa amănuntelor ce defilau inconştient prin ochii artistului, semne luminate de o disponibilitate irepresivă a vorbirii . Artistul vedea parţial realitatea, dar în setea lui discursivă sacraliza un adevăr, o abisală iluminare. Raul Bribete vede o lume bine alcătuită, legată prin lanţurile misticii –şi descoperită ca revelaţie. Lumea e citită ca o carte. Poetul are plăcerea descifrării misterului îndărătul căruia se află divinitatea. Fericit, descoperă bucuria contrariantă a răspunsului la enigmele propuse bietei existenţe umane. Atâta doar că spaţiul se lărgeşte, colţul întunecat dintre blocuri, hrube cu mirosuri bahice, ipostazele sublime pornite dinspre obiecte inutile şi degradate devine acum revelaţia unei entităţi prezente într-o lume revendicată frenetic şi scrutată cu un ochi revoltat. Între admiraţie şi negare, există puntea reflexivităţii.

Student la Facultatea de Filozofie a Universităţii de Vest din Timişoara, Raul Bribete a publicat trei volume de versuri. El s-a format în spaţiul cultural al Oraviţei, cu reviste, cenacluri, cărţi, orgolii…Efervescenţă culturală cu frământările inerente unui spaţiu ce cultivă literele, dar şi atât de paşnică , prin convingerea spectacolului confirmat de tradiţie… Raul Bribete are instinctul poeziei şi se lasă purtat spre o lume a misterelor cu o dicţiune imprevizibilă.

Călin Chincea