Că regimurile comuniste au omorât aproape 100 de milioane de oameni faţă de cele doar 25 de milioane de crime săvârşite de Nazism, totuşi ar fi bine să ne mai amintim din când în când. Muncă forţată, deportări, distrugerea intenţionată a populaţiei prin înfometare şi, evident, deja clasicele execuţii. Şi niciun stat din fostul spaţiu comunist nu a reuşit, sau nu a vrut, să construiască o cale de redare, în faţa justiţiei, a demnităţii celor ucişi. De ce? Din cauza complicităţii ex-comuniştilor rămaşi la putere? Citiţi Obiectiv Cultural nr. 10 ca să vă mai aduceţi aminte ce niciodată nu trebuie să uităm. Un interviu cu scriitorul Romulus Rusan despre Simpozioanele Internaţionale ale Memorialului de la Sighet şi despre condiţia acestuia ca scriitor. Despre noile filme ruseşti şi despre acelaşi vechi gulag, Adrian Buzdugan scrie un percutant eseu. Romancierul Radu Aldulescu se întreabă în articolul său de ce doar Mircea Cărtărescu este susţinut pentru obţinerea premiului Nobel. Sunt destui prozatori în viaţă care au „tensiune dramatică, forţă epică şi univers uman“ în scrierile lor. Şi câţiva poeţi în viaţă, aş crede eu, ar mai putea fi susţinuţi .

Revista EX PONTO nr. 3, iulie-septembrie 2011 este splendid editată în format de carte (204 pagini). 11 picturi de Constantin Grigoruţă sunt excelent reproduse spre mijlocul revistei. Cititorul deja familiarizat cu valoarea aparte a acestei reviste va găsi aici traduceri din literatura universală, câteva interviuri cu scriitori importanţi, cronici literare, mărturisiri, comentarii şi puncte de vedere, cronici despre muzică şi arte plastice etc.. Chiar 50 de pagini din această revistă sunt consacrate prozei contemporane. O concluzie se impune: un adevărat regal!

Ionel CIUPUREANU

Mozaicul, nr. 9(155) - 2011

În timp ce „războaiele cotidiene se duc câteva străzi mai încolo“, la Mozaicul e linişte şi pace, se lucrează la armonizarea contrastelor.

Astfel, lumina personalităţii lui V.G. Paleolog îşi întrepătrunde cromatica odihnitoare cu luminile şi umbrele ce însoţesc „lipsa de direcţie“, ezitările, teama şi scârba unui scriitor născut în România pe „vremea întunericului“. Sau, mai bine zis, pe vremea când „dumnezeu arunca cu morcovi în cuşca cu maimuţe“. Scriitorul luminii zăvorâte şi al zădărniciei de a fi contemporan cu el însuşi se numeşte Franz Hodjak şi are domiciliul stabil în literatura europeană.

Prin traducerea poemelor publicate în revistă nu s-a pierdut nimic; traducătorul Cosmin Dragoste este mai „neamţ“ decât germanii şi mult mai român decât împovăratul lor autor.

Franz Hodjak rămâne, pentru noi, nu un scriitor plecat în Germania, ci unul care se întoarce mereu, se întoarce de fiecare dată.

Ion Buzera ne prezintă istoria stilistică a literaturii române, semnată de Mihai Zamfir şi editată anul acesta la „Cartea Românească“, „Polirom“ - „un fel de roman (post-modern, fireşte!) având 36 de personaje principale şi o sumedenie de personaje secundare“.

Petrişor Militaru păşeşte, cu sfială, de-a lungul a „şaptezeci de ani de melancolie şi literatură“ pe care Ion Pop i-a împlinit recent. Criticul, poetul şi istoricul literar, universitarul şi redactorul şef al prestigioasei reviste de cultură Echinox, primeşte de la prietenii şi colegii de breaslă un dar frumos, o carte. O carte a propriei sale vieţi, o oglindire a faptelor sale în mintea şi sufletul fiecăruia, un volum coordonat de Ştefan Borbely.

Printre distinşii mărturisitori găsim şi pe colega de studenţie a poetului „fascinat de fragilitatea fiinţei“, Ana Blandiana, poeta fascinată de nemărginirea fiinţei.

Într-adevăr, mozaicarii se mişcă odată cu ideile bune.

Discobolul ,nr. 163 -164 - 165, 2011.

În paginile revistei Discobolul sunt prezenţi atât scriitorii „tradiţionali„, membri ai Filialei Alba - Hunedoara a USR, cât şi scriitori din Barcelona şi Paris, care publică poezie.

Evenimentul cel mai important în viaţa filialei nu este apariţia, din ce în ce mai problematică, a revistei, ci parteneriatul cultural stabilit între Centrul Cultural Italian „Giovani Morando Visconti“, din Alba Iulia, şi Filiala Alba - Hunedoara a U.S.R., împreună cu revista Discobolul.

Cu acest prilej, dl. Gianfrancco Fraccarollo a dăruit partenerilor săi La Constituzione della Repu-blica Italiana, în ediţie bilingvă - cel mai important act naţional italian - şi cartea Mariano Baffi (1910 - 1994) si Alba Iulia.

Revista-carte Discobolul impresionează nu atât prin numărul paginilor, (355), nu neapărat pentru că este o excelenta realizare tipografică, cât mai ales pentru diversitatea de stiluri şi bogăţia de idei care te surprind de la o pagină la alta.

Bucureştiul Literar şi Artistic, nr. 1/2011.

O nouă revistă literară a luat fiinţă. Lucru tot mai greu de crezut şi de înfăptuit astăzi, când – aşa cum precizează Florentin Popescu în editorial - „instituţiile oficiale şi cele acreditate ale statului s-au degrevat de orice obligaţii faţă de cultură“.

Avându-i ca fondatori pe scriitorii Coman Şova şi Florentin Popescu, susţinuţi de alţi creatori din capitală şi din ţară sau chiar din străinătate, noua publicaţie îşi propune să fie un „ateneu al artelor“, „o revistă deschisă tuturor colaborărilor valoroase, fie că vin din Capitală, de la Iaşi, Cluj, Craiova ori din altă parte a ţării“.

Primul număr prezintă, mai întâi, o Toamnă Bacoviană cu o parte din capodoperele marelui poet, continuând cu o „investigaţie de excepţie“ despre Emil Cioran, de Ionel Necula, cronica literară de Florentin Popescu şi Ion Roşioru, traduceri din Prudhomme de Pan Izverna şi Al. Rally, evocări de Mihai Stan despre târgovişteanul Mircea Horia Simionescu, rubrici despre film (Călin Stănculescu), muzică (Dan Anghelescu), arte plastice (Corneliu Ostahie despre Tudor Meiloiu, ilustratorul revistei), opinii critice de Ion Andreiţă. Remarcabile pagini creatoare semnează Radu Cârneci (poezie), Ştefan Mitroi (proză), versuri de Coman Şova, Mihail Sabin, Theodor Damian.

După cuprinsul atât de bogat al primului număr, nu putem decât să-i urăm revistei un drum cât mai lung şi mai rodnic întru binele literaturii de azi! (F.M.)