Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Strepezeli și strapazane

        de Nicolae Prelipceanu

Vara asta a apărut ultima parte, a treia, a trilogiei „Orbitor” a lui Mircea Cărtărescu. Au fost cel puțin două lansări, una la Crețulescu și cealaltă la Vama Veche, unde amatorii s-au precipitat ca la urs, ca la unul cunoscut, însă, de toată lumea. Scriitorul, cu natura sa naturală, a vorbit, la Crețulescu, simplu și sincer. N-a bătut câmpii, nici cu grație și nici fără. Un critic mai tânăr observa în cronica sa entuziastă că blogurile au adăpostit o mulțime de injurii și murdării la adresa scriitorului, după ce în presa cotidiană au apărut relatările despre lansare. Nu m-am repezit să le citesc. Am văzut, câteodată,  murdăriile, defulările care se erijează în comentarii la te miri ce evenimente sau articole din ziare. Mă rog, acelea nu sunt bloguri, dar îndeplinesc, se pare, același rol, psihanalitic vorbind. Mă tem chiar pentru psihanaliști: dacă toată lumea se va defula, așa, fără frontiere, pe forumuri și bloguri, aceștia s-ar putea să rămână fără căutare, fără rost. Aceste canapele, la îndemâna oricui pe mult mai puțini bani decât cele ale shrink-ilor, țin locul, în același timp, fiind oarecum publice, și de una, dar și de alta. Una: mărturisirea de la psihanalist, ea însăși una care luase locul spovedaniei de la preot; alta: afirmare publică hotărâtă, deseori sub nume fictive, căci, vorba curajoșilor caragealieni: semneaz-o, o dăm anonimă.

Cândva, H.-R. Patapievici scria într-un articol al său că ar vrea să-i vadă pe cei care, „la adăpostul întunericului”, își aruncă gunoaiele în stradă. Coincidența face ca tot pe-atunci să fi văzut eu însumi, cu ochii mei, cum o doamnă bătrână, dintre acelea care, se presupune, au fost educate să nu facă așa ceva, depunea pur și simplu, tacticos, o pungă de gunoi pe un mic triunghi verde, astăzi complet secat, de la colțul străzii Mecet cu Traian. Eram în tramvai, așa că am trecut încet mai departe. Imaginându-ne că acești oameni se feresc, le acordăm supoziția de bun simț leneș sau de cunoaștere a regulilor. Greșit. Nu, aceștia ignoră complet că fac ceva contrar regulilor de conviețuire socială. Pur și simplu ideea lor de viețuire nu trece dincolo, la con-viețuire. Ei viețuiesc pur și simplu, fără vreo preocupare pentru cei care, asemenea lor, ar avea dreptul la o viețuire împreună cu ei, alături, în același spațiu în fond. Să-i ia dracu, parcă-i auzi, dar nu se mai ostenesc să spună, acționează în consecință. Nenumărate fapte din viața cotidiană demonstrează că ideea de conviețuire a suferit mari modificări în lumea de azi, și mai ales la noi. O adâncă, dacă pot spune așa, indiferență la adresa celuilalt, a celui de alături, un egoism feroce, inconștient și sumbru, manifestat mai ales de cei foarte tineri, dar răbufnind nu o dată și la generația care i-a educat așa. Parcă te aștepți, uneori, pe stradă, să fii mușcat de aceste persoane cu agresivitatea în suflet și-n simțiri, în ochi și-n fiecare gest.

Or, blogurile, ca să vin la începutul vorbelor noastre, folosesc excelent scopurilor sălbatice, neînfrânate, ale unor asemenea avortoni sociali. Dacă nu blogurile, atunci forumurile, unde poți găsi expresii de o vulgaritate deplină, nudă, așa cum mă-sa i-a făcut pe autorii ei. Nu s-au săturat să arunce gunoaiele pretutindeni, făcând din țara asta un mândru depozit de mizerii materiale, și le aruncă și-n spațiul așa zis virtual, că e foarte real, de data asta, un simptom real, pentru a completa peisajul cu partea lui, să zicem, spirituală. Or, o mizerie deplină cuprinde și partea materială și pe cea spirituală.

Internetul a deschis perspective nebănuite aruncătorilor de gunoaie – e drept, și celor de frumuseți. Căci de câte ori e mai grea o vorbă urâtă decât o biată hârtie murdară de muștar de la micii cumpărați, de pildă, pe plajă! Dacă de gunoiul de pe stradă, de pe plajă, de pe culoarele unor instituții, te poți feri, ocolindu-le, ori chiar adunându-le și depunându-le acolo unde este locul lor, gunoiul revărsat pe internet nu mai poți să-l eviți decât neuitându-te niciodată pe bloguri și forumuri, dar asta îți poate da și un sentiment de frustrare, și deschizi, și citești o mizerie verbală și morală și îți intră în cap și nu-ți mai iese, iar scopul autorului a fost atins, și-a reprodus micimea sufletească și spirituală în mintea ta, așa cum, cică, își depun cucii ouăle în cuiburile altor păsări.

În ce mă privește, încă mă mai întreb, că de citit nu poate fi vorba, ce mizerii vor fi putut scrie blogomanii despre lansarea cărții lui Mircea Cărtărescu, un scriitor exemplar, care-și vede de drumul lui, fără să-i jignească pe cei care nu sunt în stare de așa ceva, altfel decât prin existența sa, ca o „pedeapsă vie”, cum ar fi spus Arghezi. Or, comentariile, dacă pot să le numesc așa, de pe internet tocmai neputința „comentatorilor” o stimulează și, mai ales, o vădesc.

Știți ce sunt acelea strapazane? Dacă nu, vă spun eu: sunt acele cuie solide de lemn, de care își leagă barcagiii vâslele. Fără ele, degeaba ai vâsle, abia poți înainta. Or, tocmai niște strapazane a furnizat internetul acestor vâslași ai nimicului care nu pot suporta succesul altcuiva. 

Atenție, domnilor și doamnelor, vi se vede ceea ce n-ar trebui să se vadă decât, cel mult, la psihanalist!

Nr. x/200x
Strepezeli și strapazane
de Nicolae Prelipceanu

Dinu Flămând
de Adrian Popescu

Festivalul Național de Literatură Sensul iubirii la cea de-a XII-a ediție
Ioana Dinulescu

Din Jurnal (1995)
de Gabriel Dimisianu

Ultimul metafizician
de Ionel Bușe

Dimoviana (IV)
de Dan Cristea

Poeme
de Ioana DINULESCU

Râsul, tristețea și scena
de Gabriel Coșoveanu

În căutarea puterii
de Dania-Ariana Moisa

Textul ca „luminare“
de Gabriela Gheorghișor

Un roman familial
de Bucur Demetrian

Astăzi, despre cărțile de înțelepciune
de Ioan Lascu

D-ale carnavalului literaturii
de Paul Aretzu

Un roman caleidoscopic
de Petre CIOBANU

„Patriarhul“ și memoria culturală
de Ștefan VLĂDUȚESCU

Centenar Mircea Eliade

De ce să epilăm spre Vest
de Mircea GHIȚULESCU

Poeme
de Javier Bozalongo

Amandament la Zorba plăsmuitul (II)
de Maria - Gabriela CONSTANTIN

Poeme
de Olga ȘTEFAN

Poeme
de Andrei NOVAC

Relatare despre moartea mea
de Gabriel Chifu

Tradiție și originalitate
de Nicolae BALOTĂ

Kirillovnele
de Marina Țvetaieva

Cea de-a 60-a EDIȚIE A FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE FILM DE LA CANNES
Marc CHAMBOST și Cornelia CIOLAC

Ion BARBU:
de Mirela GIURA

Arte parțiale
de Horia Gârbea

Poeme
de Elisabeta PREDA

Carnet plastic
de Ema Mărculescu și Constantin Urucu

Motive ale poeziei victoriene
de Victor Olaru

Lumini de neocolit ajunse urgențe
de Henri ZALIS

Rezistența la enclavizare
de Florea MIU

Mirabila natură umană
de Paul ARETZU

Vocație poetică și ființă creatoare
de Mircea MOISA

„Clocotrism“ feminin
de Petre CIOBANU

Pictorul Ioan MIREA

Poeme
de Petruț PÂRVESCU

Poeme
de Cristian-Liviu BURADA

Este vreme…
de Daria DALIN

La vie en rose
de Valentin DASCĂLU

Animalul totemic în povestirile „ Șarpele“ de Mircea Eliade și „Lostrița” de Vasile Voiculescu
de Nicolae Petre VRÂNCEANU

Iubire și lege morală. Suferințele tânărului Werther(III)
de Ion MILITARU

Serghei ESENIN (1895 – 1925)
Traducere și prezentare de Leo BUTNARU

© 2007 Revista Ramuri