Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezii

        de Carmen Firan

nisip

nu piatra rămâne,

nu eternitatea albă pe colinele obosite

de sandalele cuceritorilor urcând şi coborând

aceiaşi bolovani de vise şi ceaţă,

nu râul pe care dacă l-ai trece de două ori

în aceeaşi cămaşă de apă

ai ajunge în altă parte,

nu sufletul şi nici urma lui

într-o moleculă risipită cu îndoială

tot ce rămâne e nisip

civilizaţii măcinate şi timp netrăit

plata dinainte şi după fiecare secundă de fericire

nisipul nopţilor nesfârşite

când trupul îşi acoperă umbra

în ceraceafuri umede de spital

nisipul în care broaştele ţestoase îşi ascund ouăle

şi se aruncă apoi în ocean ca într-un ochi de gheaţă

în care nu pâlpâie nicio salvare

nisipul aşezat pe cascheta de soldat

îngropată departe de casă

aşteptarea încremenită ori fuga în cerc,

gura plină de nisip a învingătorului

care nu mai are ce cuceri, pe cine, de ce

nisipul cuvintelor mele

neputincioase de a te întoarce din drum

târziu

am părăsit tot şi am fugit la capătul lumii

mai mult să-i facem pe plac ţigăncii care ne ghicea în palmă

repovestindu-şi destinul pentru începători ca noi

care nu am mers niciodată sub colţul lunii crestate de cuţit

ori în nopţile subţiate de urletul cucuvelei

ori prin arşiţă şi deşert cu hainele sfâşiate

bolborosind blesteme şi mituri

am luat-o spre vest ca toţi fugarii

şi cum pentru slăbiciune trufie şi limbă

nu existau acunzători pe măsură

am cotit-o spre nord unde credeam

că lumea o ia de la cap nou născută

când vântul cald înşelător de primăvară

ne-a aruncat în centrul pământului

cu un colac de salvare ros de timp

doar cât să ne ţină pe jumătate afară

acolo clocoteau sărbătorile

şi ziua era mai lungă decât veacul

şi singurătatea se înfăşura în voaluri viu colorate

ni se topeau iluziile ca îngheţata de fragi

scursă pe asfaltul încins

ni se amestecau amintirile în nasturii cămăşii

unei copilării străine

de aici nu mai aveam unde fugi

cu pieptul gol ca după fiecare vis împlinit

şi somnul ca o moarte în miniatură

sărbătoarea din urmă

cu cât ştii mai mult

cu atât ai nevoie de mai puţine cuvinte

te scufunzi mai adânc

şi înţelesul fuge şi mai departe

cerul îşi crapă cortina

şi te lasă să vezi printre norii cărnoşi

doar cât de inutilă e nerăbdarea de a te întoarce acasă

unde toate te vor aşteapta neschimbate

acelaşi Adam în haine noi se va lăsa sedus din vanitate

Evele cu părul tăiat şi ambiţii umflate

se antrenează pentru camuflarea oricărui păcat

aceleaşi legi, condamnaţi iertaţi la grămadă

de ziua prăbuşirii imperiului

e gol împăratul

sunt goi ochii celui care ajunge să vadă

despărţiri

după treizeci de ani mi-am ucis orgoliul

în baie, încet, cu mâinile mele

i-am sucit gâtul până când mărul lui Adam

s-a rostogolit cu zgomot pe ciment

i-am tăiat fir cu fir urzeala vanitoasă

pâinea şi cuţitul tinereţii mele cu trup obraznic

din care îmi trăgeam puterea ca pe un drog

priveam cu sânge rece cum i se prelingea pe barbă

şuvoiul mândru şi sărat

ducând cu el trufia de a nu ierta nimic

veninul dulce amesteca numele duşmanilor

cu eticheta cremelor de ghete

de-atâta singurătate bărbaţilor mei li se lungise gâtul

şi zburau fluturându-şi mantalele

ca liliecii scuturaţi desupra oraşului

ştiam că voi greşi iubindu-mi despărţirile

mai mult decât pământul ce-mi fusese dat

cum ştiu acum

că în orice plecare nimic nu e mai mult decât

orgoliul de a nu fi tu cel care rămâne

capac crescut în crăpăturile din asfalt

diferenţe

diferenţa dintre solemnitate şi o pereche rigidă de umeri

e aceeaşi cu cea dintre tăcerea asumată şi muţenie

aerul se roteşte în cercuri

ridicându-ţi gulerul pe gâtul lung

invidiat de orice candidat la ghilotină

ori se adună într-o cocoaşă înţepenită

sub cămaşa în dungi -

liniile paralele se fugăresc pe piele fără să lase urme

se scurg între cer şi pământ

legând infinitul mare cu infinitul mic

orgoliul frânt cu umilinţa la schimb

trufia disimulată într-o capitulare în şoaptă

diferenţa dintre singurătate

şi o femeie întinsă lasciv pe canapea

e aceeaşi cu cea dintre exilarea impusă şi fuga în cerc

îndepărtându-te de casă

cât să acoperi cu gândul distanţele astronomice

între copilăria prinsă într-o plasă cu fluturi

şi umbra întinsă la refuz pe o câmpie străină

cu destinul la jumătate schimbat

în liniştea altora

poţi să mori şi nu va auzi nimeni

Nr. 01 / 2012
Premiile Filialei Craiova a U.S.R. pe anul 2010

Colocviile şi Premiile Scrisul Românesc

Tudor Gheorghe – Doctor Honoris Causa al Universităţii din Craiova

Dialog despre poezie

Revista revistelor
de Paul Aretzu

Din jurnal (2004)
de Gabriel Dimisianu

Pagini de jurnal (19)
de Gheorghe Grigurcu

Versuri
de Gabriel Chifu

Regmaniene
de Adrian Popescu

O lume de filmat
de Nicolae Prelipceanu

Publicaţii insolite
de Nicolae Oprea

Despre lucruri şi poezie
de Dumitru Chioaru

Cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine
de Paul Aretzu

Relatare de pe un drum netrecut pe hărţi
de Gabriel Coşoveanu

„Misterele“ lui Gabriel Chifu
de Gabriela Gheorghişor

Poemele eternei întoarceri
de Bucur Demetrian

Recuperarea prin poezie
de Ştefan Vlăduţescu

Alternativa stilistică
de Constantin M. Popa

Care-ai furat, bă, paltonul poetului?
de Horia Gârbea

O carte mărturisitoare
de Mircea Moisa

Fantezii erotico-lexicale
de Ioan Lascu

Cameră cu vedere
de Daniela Firescu

Jocul de- a visătoria
de Daniela Firescu

Restituirea unui filosof
de Paul Aretzu

„Maşina de spălat poezie”
de Florea Miu

Poezii
de Gheorghe Grigurcu

Poezii
de Carmen Firan

Poezii
de Claudiu Soare

Noile poeme ale lui Paul Vinicius
de Mircea Bârsilă

Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon

vitrina cărţilor
de Nicolae Coande

Întoarcerea acasă
de Ioan Lascu

„Numitorul comun - moartea”
de Luiza Barcan

Darul de Crăciun
de Florin Caragiu

Impostorul versus ingenuul, în Tartuffe
de Toma Grigorie

Carnet plastic
de Cătălin Davidescu

Parodie
de Lucian Perţa

Sociopatologia cuvântului cotidian
de Philippe Dufour

© 2007 Revista Ramuri