| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Odile Mariana FloreaMărul Mărul cel bun A înflorit a doua oară. Gândesc acum Ce bune lucruri se-ntâmplară! Măru-ndrăgit Nu ştie că n-o să rodească, Dar s-a trezit Iubirea noastră s-o-nflorească. Măr parfumat, Mă farmeci pentru-a câta oară? Gând minunat, Îmi săgetezi inima iară. Stelele-n cer Îi dau speranţa să trăiască; Bietul de el Nu ştie că n-o să rodească... E minunat! Cu rozele-i flori parfumate Dar ce păcat! Că toamna le stinge pe toate... Al nopţii cer Şi bruma rea îl îngheţară; Aştept şi sper Să înflorească-n primăvară. Nici măr nici cer, Nimeni nu poate să îmi spună Bunul mister Ce ne aduse împreună. Sub mândrul măr, Mi-ai apărut întâia oară Şi tot sub măr, Gândul mereu la tine zboară. Şi măr şi stea Ne vor menţine împreună; Iubita mea, Eu tot mai sper în vreme bună! Nu Nu mă privi prin ochelari să-mi vezi imperfecţiunile feţei, mai lasă-mă să par frumoasă pentu tine, pentru mine... Mai lasă-mă să cred într-o lume mai bună chiar dacă aparentă... Mai lasă-mă să cred că sunt o fragedă şi nevinovată copilă fără giji... Nu mă trezi! Mai lasă-mă să visez!... Zbor Mi-am dorit să am aripi, Iubirea să nu mă mai doară, Iarna sufletului să o topesc Încetisor, încetişor... Himerele să le îndepărtez, Clipele frumoase să răsară, Ţipătul disperat al singurătăţii să se stingă, Iertarea să mă găsească... E prima oară când simt că-mi merge sufletul! Cred c-am găsit ţinutul mirific al fericirii Acum simt că zbor! |