Astãzi, despre cãrþile de înþelepciune

De la Proverbele lui Solomon ºi de la Panciatantra încoace literatura sapienþialã s-a îmbogãþit enorm. Existã perioade istorice când gustul pentru gnomic ºi sapienþial este considerabil. Existã însã ºi perioade când acesta dispare aproape în întregime, ca în zilele noastre, când vorbele cu tâlc, înþelepciunile, filozofarea sunt izgonite de vorbele goale, de arbitrar în gândire, de spectacolul vanitos al talk-show-urilor.

În general literatura de acest gen are o funcþie didacticã ºi moralizatoare, ce pare cu totul jena(n)tã astãzi, când lumea este plinã de atotºtiutori, de je m’en fiche-iºti  ºi de amoralism. Nu vrem sã deplângem „vremile de aur a scripturilor” înþelepte, vrem doar sã atragem atenþia ºi asupra altei specii de înþelepciune, nu întotdeauna profund sau necondiþionat moralã, ci raþionalist-analiticã ºi pragmaticã, deci eficient egoistã. Aºadar un îndreptar de înþelepciune practicã – Manual de înþelepciune pentru oamenii de rând – a fost publicat la Editura Limes (Cluj-Napoca, 2006, traducere: Mircea Petean) prin strãdania lui Vasile Igna. Semnatarul lui, un anume prelat ºi teolog polonez pe numele sãu Joseph-Maria Bochenski, multã vreme trãitor în Elveþia, a fost îndemnat sã scrie un asemenea îndreptar popular pentru a dezvãlui câte ceva din experienþa personalã ºi despre înþelepciunea de a parcurge o viaþã îndelungatã ºi fericitã. Autorul însuºi a traversat, sãnãtos ºi lucid, secolul XX de la un capãt la altul: s-a nãscut la 30 august 1902 (Polonia centralã) ºi a rãposat întru Domnul la 8 februarie 1995 (Elveþia). În cursul îndelungii sale vieþi, s-a mai preumblat, în calitate de profesor, pe la universitãþi ºi institute din Statele Unite, Canada, Italia ºi Germania.

Scris în jurul vârstei de 90 de ani, Manualul…se alcãtuieºte dintr-o suitã de pericope raþionale despre arta de a trãi fericit pânã la adânci bãtrâneþi, iar aceasta în ciuda Ecleziastului care clameazã de îndatã ce deschide gura: Vanitas vanitatum et omnia vana. Înþelepciunea lui Bochenski este prin urmare, din capul locului, una stoicã ºi uºor hedonistã, într-atât ea ne îndeamnã sã uitãm deºertãciunea vieþii, terminatã inevitabil ºi iremediabil prin moarte, ºi sã ne bucurãm de numeroasele ei clipe. Un carpe diem pentru toatã lumea. Esenþa demersului lui Bochenski rezidã tocmai în dãscãlirea novicilor interesaþi de o astfel de ars vivendi. Înþeleptul nonagenar le predã neiniþiaþilor o suitã de propoziþii ºi de reguli practice pentru a-l ajunge din urmã întru fericire ºi numãr de ani.

Cartea este organizatã în trei capitole importante care trateazã despre Principii fundamentale, Reguli de comportare faþã de aproapele ºi Moralã, eticã ºi înþelepciune. Primele douã se rezumã la partea practicã a învãþãturii, în vreme ce ultimul clarificã niºte chestiuni ce þin de fundamentarea ei. Cu acest prilej autorul subliniazã diferenþele de naturã empiricã sau ºtiinþificã dintre moralã, eticã ºi înþelepciune. În vreme ce morala nu este o ºtiinþã, iar etica este, în vreme ce morala însemneazã un cod de legi care se bazeazã pe obligaþia necondiþionatã ºi implicitã de a le respecta, iar etica este o sumã de propoziþii ce rãspund sau explicã de ce este necesarã morala, înþelepciunea este întemeiatã pe un principiu fundamental categoric ºi totodatã pe legi condiþionale care nu sunt totdeauna neapãrat morale. Dacã o lege moralã ne spune cã este o datorie sã salvãm un copil de la înec, iar o propoziþie moralã poate pune problema „de ce este o datorie salvarea unui copil” dând ºi rãspunsul de rigoare, înþelepciunea oferã sfaturi practice folositoare unei conduite care sã ne fereascã de conflicte, suferinþe, nemulþumiri, frustrãri etc. ºi sã ducã la îndeplinirea principiului ei fundamental: „Acþioneazã în aºa fel încât sã trãieºti fericit îndelung”. Reguli recomandate de aceastã înþelepciune practicã îndeamnã, de pildã, sã eviþi sã te cerþi cu autoritãþile, sã fii „deosebit de amabil cu oamenii bogaþi”, sã nu ai încredere în primul venit, sã nu-i consideri pe necunoscuþi superiori þie º. a. m. d. Este deci firesc sã ne întrebãm, dimpreunã cu autorul Manualului…, ce au comun legile morale ºi cele sapienþiale. Iatã argumentarea lui Bochenski:

„Mai întâi, cel puþin în aparenþã, ele sunt, ca ºi preceptele morale, legi iar nu propoziþii. Ele spun ceea ce trebuie sã fie iar nu ceea ce este. Apoi – ºi asta contrar preceptelor moralei – ele sunt ipotetice, nu categorice. Nu obligã decât cu o anumitã condiþie. De pildã, trebuie sã fii deosebit de amabil cu cei bogaþi numai dacã doreºti sã le câºtigi simpatia. Dacã simpatia unui bogat nu mã intereseazã, nu sunt  deloc silit sã fiu mai amabil cu el decât cu oricare altul. În limbajul logicii, preceptele înþelepciunii iau forma condiþionalã: ’Fã p dacã vrei q’. ” (pp. 93-94)

O problematicã aparte impune morala religioasã. Ea se bazeazã, în opinia lui J.-M. Bochenski, pe fricã ºi nu pe obligaþie. Existã, în opinia lui, douã feluri de moralã religioasã: una bazatã pe frica servilã (frica de a nu greºi, frica de pedeapsã), iar alta pe frica filialã (frica de a nu supãra pe cineva drag, aici pe Dumnezeu). Dacã orice om are datoria de a fi moral, nu orice om respectã preceptele moralei religioase, deoarece aceasta este liber consimþitã. Laicismul poate fi universal pe câtã vreme religiozitatea are surse doctrinare.

În sfârºit, atingerea obiectivului fundamental al înþelepciunii predicate oamenilor de rând se face practic prin respectarea unor principii ºi reguli precum: primatul vieþii, apãrarea acesteia („Nu fi prost; nu te lãsa ucis!”) ºi ocrotirea sãnãtãþii personale, bucuria de a trãi, spiritul activ („Sã ai mereu un scop de atins”), bucuria clipei ºi trãirea în prezent, autonomia ºi seninãtatea spiritualã, prudenþa, cunoaºterea de sine, asigurarea viitorului, moderaþia ºi cumpãtarea, tãria, îndepãrtarea fricii de moarte, obiectivitatea, circumspecþia, discreþia, distanþa, simpatia, fidelitatea, solidaritatea etc. Explicitãrile ºi sfaturile necesare sunt oferite de autor de îndatã ce enunþã aceste principii ºi reguli, pe care tot el are grijã sã le situeze de fiecare datã în interiorul sau în marginea moralei. „Nu fi prea amabil la prima întâlnire”, „Fii independent faþã de ceilalþi în gândire ºi în sentimente”, „Flateazã-þi partenerul”, „Fii deosebit de amabil cu oamenii bogaþi ºi puternici” sau „Pe cât posibil, nu minþi ºi nu induce deloc în eroare” nu sunt recomandãri întru totul morale. Ele sunt însã practice ºi protejeazã individul, fiindcã, în viziunea lui Bochenski, fericirea este în bunã parte egoistã. Aceastã realitate odatã acceptatã ºi întreþinutã de o iubire de sine fireascã duc la prezumþia longevitãþii, care devine adeseori o realitate confortabilã a celor care trãiesc integri (senini ºi fãrã prea multe compromisuri) ºi sãnãtoºi pânã la vârste înaintate.

 Manualul de înþelepciune pentru oamenii de rând al lui Joseph-Maria Bochenski îndeamnã la meditaþie ºi la conformare cu multe din învãþãturile sale. Bineînþeles, cu condiþia sã vezi ºi sã auzi, sã vrei ºi sã (mai) ºtii sã citeºti, sã te sustragi logoreei în curs de generalizare…