| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Viorel Mireade Viorel MIREA FĂGĂDUINŢA PALATUL CU O MIE DE TREPTE Domneşte-n mare lenjeria junglei Ca un vătaf lângă o bivoliţă. Bucătăria, iată ce pretext de a bate pisica! Mănuşile, culmea pudorii. Dar laleaua? În leu stă răgetul pe rafturi Pline de praf şi de tăcere pline. Şi totuşi, caii se vaită mai puţin decât boabele orzului! Ţărâna, ce unt al pământului! Lupa, un lup de gen feminin. Arhimede a strigat evrika atunci când şi-a găsit prosopul. Halbele de cristal ale râsului. Urzica - soacra buruienilor. Copil plângând cascadă de îngeri pescuind în deşert. Dacă în loc de ochi aveam pahare Băutura n-ar mai sta-n vitrine. Execuţiile cartonaşele roşii ale istoriei! Noaptea, uniformele se salutau între ele Cum laptele conspectă fânul. Iar dacă sarea ar fi dulce, zahărul ar lua-o de păr! Vă asigur, zahărul ar lua-o de măr! Circulăm pe străzile oraşului ca mâncarea prin intestinele leprei. Valurile - ridurile mării De vânt fardate şi de cer ticsite. Văduva e mama învăţăturii, ziceau săritorii cu prăjina puricii stadioanelor. Renii, peştii zăpezilor, Înfăşuraţi pe funia vântului Ca mirosul pe ziua de joi. Ochelarii sunt pentru nori aşa cum ciorapii sunt pentru leuştean. Iar linia - punctul care şi-a luat lumea în cap! Fără copaci, pădurea moare lin, Ca un suspin lângă un alt suspin. Duminica, celelalte zile sunt plecate-n permisie. Cerul fuma câte un horn de casă, Casa fuma câte un horn de cer Dar fuma dinăuntrului de lasă Ne ocupa iertarea ce vă cer. Insula, ce parte pubiană a mării! Câte sugiţuri intră într-un cal? Dar în hamurile locomotivei, hal? O natură înţeleaptă ar fi crescut lâna pe dinăuntrul oilor. Sute de sfinţi, batalioane de îngeri, miliarde de voluntari de pe pământ, plus Atotputernicul - pentru un singur diavol! Ce măreaţă inegalitate! Viţeii boii noştri de mâine! Iată Caligula lichiorului de casă! Un regat, un regat, dau calul meu pe un regat! Priviţi ipocrizia democraţiei! O, Paradis, tu ştrand al nudiştilor, Unde la chioşc Dumnezeu Împarte frunza de vie sarmalelor! Marea e un popor în care probema naţionalităţilor conlocuitoare nu e rezolvată deloc. După mine potopul! Strigă regele peştilor aruncându-se pe uscat! Aşa cum melcul nu trăieşte în aceeaşi casă cu soţia sa Melcul nu trăieşte în aceeaşi casă cu soţia sa. Şi nici eu nu trăiesc în aceeaşi casă cu soţia melcului. Banii ţinuţi la întuneric fac închisoare? Ecuatorul este buricul pământului aşa cum America este buricul Madonei. Nu vă fie frică de câini, dacă vă muşcă înseamnă că l-au citit pe Descartes! E unul, căruia ca să nu-i rămânem datori, trebuie să-i plătim dinainte: groparul! Zilele, aceste cărţi de joc pe care soarta le amestecă după dorinţă. Câinii îşi iau temperatura lingându-ne mâinile. Caii se visează potcovari. Crinii leşină în braţele domniţelor. Ce elegant urcă Mercur în termometre! Joia! Noaptea, pielea caprei se visează tobă, iar caii nu poartă cravată pentru că nu ştiu să-i facă nod. Dacă roţile maşinii ar fi sus, pe maşină, jalnic ar mai murdări ele cerul! Pentru barbă nu s-a creat nici un altoi. Dar pentru altoi s-a creat vreo barbă? Varianta cea mai bună este cea ne aleasă. Varianta ne aleasă şi corectă este dezmăţul. Când Pământul e un dreptunghi în comă, bucătăria fără cheie e ca lacătul fără femeie! Soarele trimise cu capul spre poarta cealaltă a cerului Mingea desumflată a norilor. Mâinile noastre, sarea, câinii vântului lingând-o mereu. De-aia ţânţarii sunt astistente luându-ne grupa sanguină! Femeia veşnicul pământ cultivat cu vrăbii. |