| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziide Amalia Elena ConstantinescuE CA ŞI CÂND Ca şi când nu m-ai putea iubi În veci n-ar înceta să cadă ploi Ca şi cum pământul s-ar răci, aur şi noroi. Ca şi când lumea nu ar mai exista Tremurător pământul în gol s-ar prăbuşi Şi veşnicie-n veşnicie n-ar mai sta Ceasornicul iubirii s-ar opri. Ca şi când aş îngheţa sub cer Nimic nemaiavând să cer STRIGĂT
Te trăiesc, te respir, te simt Ca un clocot de cascadă; ca un zid, Ca o rană, ce nu pot să o închid AUR RITUAL Cuib de albine albe în scorbura copacului care sprijină infinitul clipelor noastre de iubire. Mâini încremenite în atingerea rituală a sărbătorii de nuntă. Zgomot de verighete aur căzut în inima ce cântă a întreg Şi noi. Doi ulmi singuratici veghindu-şi unul celuilalt căderea frunzelor. Ritualul primei nopţi de dragoste ritual misterios al aceleiaşi nunţi cu zgomot de aur căzut din muzica verighetelor. ÎNCREDERE Noi doi ne putem păstra sufletul într-un labirint al tăcerii, neatins de boala timpului. Ochii noştri sunt pietre preţioase, mâinile noastre culori. Parfumul mâinilor noastre miroase straniu şi trist şi simplu. Parfumul mâinilor noastre miroase a căutare Noi doi nu vom putea muri de boala timpului pentru că mai presus de ea ne păstrăm unul altuia fiinţa. AURUL PĂSĂRILOR Vieţile noastre pierdute-ntr-o noapte la un joc de ruletă rusească Drum risipit între pietre şi apă În aurul păsărilor păcatele ard mirosind a tămâie şi smoală. Destin iluzoriu cazinoul ispitei clepsidra încremenită peste sărutul nostru sacru ca lacrima unui sfânt! |