Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








„Patriarhul“ și memoria culturală

        de Ștefan VLĂDUȚESCU

Un pericol pândeșteorice destin con­știent de sine: acela de a se dori inapt să fie ceea ce este, aspirând să fie altcineva. Există oameni care se vor alții. O neliniște tinde să-i facă să nu mai fie ei înșiși, adică să nu mai fie ceea ce, în realitate, sunt incapabili să fie. Doar spiritele înalte își rezolvă din vreme problema legată de ce sunt în raport cu ce-și doresc să fie.  Pe de altă parte, fiecare ratează un destin genial. Nu le este dat tuturor să strălucească. A fi altcineva decât ești când ajungi să fii cineva este un proiect falimentar în oricare dintre cazuri. Gândind pe aceste coordonate, avem de ales între a fi de fiecare dată alții (în căutarea de sine) și a fi pur și simplu, împăcați cu noi înșine și cu lumea. Din cea din urmă categorie fac parte acei oameni cu spirit de patriarhi: ființe discrete și echilibrate, făpturi de eleganță intelectuală, coseuri de ascultare binevoitoare, viveuri rezervați, firi raționale, generoase și delicate. Un astfel de spirit este Mircea Moisa, omul căruia tinerii apropiați îi spun „Patriarhul“.

„Memorie culturală“ vie, profesorul Moisa își adună, în cartea Memoria culturală și dinamica ei (Craiova, Editura Ramuri, 2006), articole din ultimii 34 de ani.

O privire de sus și de departe este aruncată peste cultura națională de la Petre Țuțea, Petre Pandrea și Neagu Djuvara la Tudor Vladimirescu, de la Aron Cotruș și Perpessicius la Mircea Dinescu, Gabriel Chifu, Marius Tupan și Valentin Dascălu.

„Patriarhul“ scrie cu înțelepciune, farmec și eleganță. Caută imparțialitatea și obiectivitatea cu conștiința faptului că ele sunt forme ale unei subiectivități oneste și responsabile în raport cu sine și cu mersul culturii.

Ceea ce se desprinde, înainte de toate, ca fiind baza memoriei culturale, se configurează a fi identitatea ce se exprimă. În strânsă conexiune cu identitatea sunt revelate importanța și semnificația. O a treia dimensiune a memoriei culturale o reprezintă valoarea.

Văzută  în termenii apoftegmei lui Nicolae Iorga „Cine uită nu merită“ (p. 23), memoria culturală funcționează ca principiu de selecție.

Dacă memoria individuală este „ceea ce nu se uită“, memoria culturală este ceea ce merită, ceea ce se cuvine să rămână. Cu alte cuvinte, principiul memoriei culturale îl reprezintă demnitatea de a sta drept cultură. Criteriile derivate ale principiului memoriei culturale se constituie din identitate, importanță, semnificație și valoare.

Intră în memoria culturală doar ceea ce prezintă o profundă identitate. Memoria culturală reține doar identități. În lumea culturală nu orice entitate are o identitate.

Volumul ne prezintă, prin urmare, niște identități care fac memoria culturală și care o edifică, totodată, în dinamica ei. Procesul în cadrul căruia sunt validate identitățile culturale este unul de demitizare și dezideologizare (p. 11).

Dacă ar fi să judecăm în termenii preferințelor identitare, am spune că „Patriarhul” își îndreaptă atașamentul către „mandarinul valah“, Petre Pandrea, și către Petre Țuțea.

Onestitatea responsabilă și binevoitoare în fața adevărului și demnitatea neprovocatoare a prezenței în lume constituie baza experienței pe care o face Mircea Moisa în admirația pentru Petre Pandrea. Îi găsește identitatea lui Pandrea într-un fragment din „Jurnalul“ acestuia, într-o pagină despre Lucrețiu Pătrășcanu (care-i devenise cumnat în 1932), scrisă în 4 decembrie 1956: „Nu mă interesează faptul în sine că L. Pătrășcanu a fost ucis. În revoluții și războaie mor oameni, iar el a fost timp de 25 de ani amestecat în chestia revoluționară din Valahia. S-a amestecat singur. Mă indignează modul ilegal al uciderii, procesul cu ușile închise, călcându-se principiile de bază ale publicității (uși închise), oralității (fără apărare) și contradictorialității (fără apărare). Mă indignează comunicatul oficial hidos, terfelind memoria unui om fără apărare, lezând grav familia“ (p. 12). Nu faptul că Pătrășcanu a fost ucis este de condamnat, în contextul în care adevărul este că oamenii mor. Este de respins lipsa unei apărări, chiar inutile, care să-i păstreze demnitatea. Adevărul și demnitatea alcătuiesc fundamentul identității lui Pandrea.

Frustrarea că am venit târziu în istorie este recuperată și anulată de fericirea de a trăi într-o cultură. Lectura cărții ne furnizează, dincolo de satisfacțiile implicite, bucuria de a constata că trăim protejați de o cultură solidă, o cultură ca un spațiu securizant, o cultură iubitoare și protectivă.

Nr. x/200x
Strepezeli și strapazane
de Nicolae Prelipceanu

Dinu Flămând
de Adrian Popescu

Festivalul Național de Literatură Sensul iubirii la cea de-a XII-a ediție
Ioana Dinulescu

Din Jurnal (1995)
de Gabriel Dimisianu

Ultimul metafizician
de Ionel Bușe

Dimoviana (IV)
de Dan Cristea

Poeme
de Ioana DINULESCU

Râsul, tristețea și scena
de Gabriel Coșoveanu

În căutarea puterii
de Dania-Ariana Moisa

Textul ca „luminare“
de Gabriela Gheorghișor

Un roman familial
de Bucur Demetrian

Astăzi, despre cărțile de înțelepciune
de Ioan Lascu

D-ale carnavalului literaturii
de Paul Aretzu

Un roman caleidoscopic
de Petre CIOBANU

„Patriarhul“ și memoria culturală
de Ștefan VLĂDUȚESCU

Centenar Mircea Eliade

De ce să epilăm spre Vest
de Mircea GHIȚULESCU

Poeme
de Javier Bozalongo

Amandament la Zorba plăsmuitul (II)
de Maria - Gabriela CONSTANTIN

Poeme
de Olga ȘTEFAN

Poeme
de Andrei NOVAC

Relatare despre moartea mea
de Gabriel Chifu

Tradiție și originalitate
de Nicolae BALOTĂ

Kirillovnele
de Marina Țvetaieva

Cea de-a 60-a EDIȚIE A FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE FILM DE LA CANNES
Marc CHAMBOST și Cornelia CIOLAC

Ion BARBU:
de Mirela GIURA

Arte parțiale
de Horia Gârbea

Poeme
de Elisabeta PREDA

Carnet plastic
de Ema Mărculescu și Constantin Urucu

Motive ale poeziei victoriene
de Victor Olaru

Lumini de neocolit ajunse urgențe
de Henri ZALIS

Rezistența la enclavizare
de Florea MIU

Mirabila natură umană
de Paul ARETZU

Vocație poetică și ființă creatoare
de Mircea MOISA

„Clocotrism“ feminin
de Petre CIOBANU

Pictorul Ioan MIREA

Poeme
de Petruț PÂRVESCU

Poeme
de Cristian-Liviu BURADA

Este vreme…
de Daria DALIN

La vie en rose
de Valentin DASCĂLU

Animalul totemic în povestirile „ Șarpele“ de Mircea Eliade și „Lostrița” de Vasile Voiculescu
de Nicolae Petre VRÂNCEANU

Iubire și lege morală. Suferințele tânărului Werther(III)
de Ion MILITARU

Serghei ESENIN (1895 – 1925)
Traducere și prezentare de Leo BUTNARU

© 2007 Revista Ramuri