Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








De ce să epilăm spre Vest

        de Mircea GHIȚULESCU

Drama Să epilăm spre Vest de Saviana Stănescu (prezentată recent într-o  lectură publică dirijată de Radu Afrim pe scena Teatrului Odeon) este o suită de scăpărări ale memoriei, o memorie încărcată cu aproape zece ani de istorie politică și biografie personală.  O vezi jucată pe întuneric cu scurte și orbitoare secvențe de stroboscop care  pun accentul pe anumite  răni ale memoriei făcute să țipe. Pentru a păși pe un teren ferm, Saviana Stănescu nu scrie despre alții ci despre sine în raport cu ceilalți. Este o poveste autobiografică ușor modificată, ajustată, agrementată cu teme  care i-ar putea interesa pe acești americani care nu știu despre români mare lucru decât Ceaușescu, contele  Dracula, revoluția, Casa Poporului și nu multe altele. O spune direct autoarea: „Nu cunoașteți istoria noastră româno-daco-traco-romano-otomano-bizantino-balcanică, comunistă, post-comunistă, anti-comunistă, pro-americană, tot ce știți despre noi este Dracula -Vampirul, Ceaușescu -dictatorul și Nadia Comaneci, gimnasta! Nadia e ok”. Se mai pune în discuție și un alt brand românesc, hoția. Eroina e cleptomană, fură din magazine  cărți și vitamina C.  Din toate aceste teme plus Saviana Stănescu însăși,  plus câte ceva din filmele cu vampiri autoarea  încearcă să alcătuiască un aliaj omogen pe gustul româno-americanilor adăugând  timid în final și o trimitere la 1a celebrul 11 septembrie.  Dar de ce  „să epilăm spre Vest”, adică cum ? - se întreabă pe bună dreptate cititorul. Este o glumiță a Savianei ca să pară titlul cât mai  cool, dar, în același timp,  ne împărtășește și nouă unul dintre secretele sale: ea  nu suportă niciun fel de pilozități și revolta împotriva acestor mici monștri care sunt firele de păr pe corpul catifelat al femeii este expusă în frecvente descărcări de revoltă. De altfel piesa este subintitulată perfid  O poveste păroasă în două turnuri și patru anotimpuri. Și totuși, formula dramatică este,   acum, îmblânzită față scrierile din etapa românească (Proscrisa și altele). Nu scrie pur și simplu o piesă de teatru, ci și o ilustrație pentru orele de dramaturgie cu  studenții săi din America pe care nu-i poate păcăli cu  experimente europene, ci trebuie să le arate o rețetă dramatică rezonabilă  Astfel că Saviana Stănescu atinge conștiincios toate punctele propuse inclusiv câteva secvențe ridicole cu soții Ceaușescu în chip de țepeși și de vampiri (autoarea a comasat cele două  atribute ale dictatorilor) ce reprezintă poate una dintre rănile eroinei de care vorbeam la început la care se adaugă Piața Universității și alte halucinații ceaușiste. Cu al doilea coșmar (tragerea în țeapă prin vagin propusă de Elena Ceaușescu) Saviana Stănescu  inventează pedepse terifiante pe urmele lui Jarry, dar nu ajunge la rafinamentul ororilor ubuești ale maestrului „descreierisirii”. Autoarea nu ezită nici o clipă  să-și atârne pe piept  cocarda opoziției: „Eu am fost aici. În ’89, în ’90, în ’92, în 96! Aici pentru toate protestele opoziției. Aici la revoluție. Aici! Am văzut sânge în Piața asta!“ Spre a produce un spectacol coerent și unitar, secvențele din care este alcătuit scenariul trebuie să facă parte, toate, dintr-o noapte a Danielei care ba trăiește pe viu în prezent ba e cutremurată de amintiri politice. Piesa începe cu românii postrevoluționari înghesuiți într-un apartament din Crângași nemulțumiți că au rămas de căruță față de alții care s-au îmbogățit peste noapte așteaptă „vizita bătrânei doamne”  Aronson de la New York care să-i scape de sărăcie prin fiul său Charles care o va lua de soție pe Daniela/Saviana. Este, mai pe scurt,  istoria unui mariaj eșuat al Danielei cu americanul Charlie care va muri în dezastrul de la 11 septembrie. Pe lângă punctajul tematic amintit,   Saviana își apropie unul lexical care este al fostei generații tinere. Din acest motiv nu vor lipsi din textul ei expresiile tari (cur, futai, ce pana mea, sau, într-un montaj mai  „filozofic”: lucrezi, mănânci, fuți, lucrezi, mănânci, fuți… Pat, slujbă, bucătărie, pat, slujbă, bucătărie), semne de solidaritate  asemenea blugilor rupți.  Dar sunt pasaje în care scrisul Savianei Stănescu  creează secvențe și propoziții greu de uitat. Este extravagant și stupid jocul de-a curcanul de Ziua Recunoștinței, singurul care îl excită pe Charley, o versiune regresivă a erotismului, iar prezența irakianului-mahomedanului Uros cu a cărui moarte se încheie piesa, nu  urmașul lui Ghilgameș și Enkidu, creează în scenele cu Daniela o ciudată și nu îndeajuns exploatată enclavă dramatică orientală la New York. Astfel că această cronică a anilor de pelerinaj ai Savianei Stănescu între România și SUA alcătuiesc poate o „poveste păroasă “ dar nu se văd prea bine cele „două turnuri”.

 

Nr. x/200x
Strepezeli și strapazane
de Nicolae Prelipceanu

Dinu Flămând
de Adrian Popescu

Festivalul Național de Literatură Sensul iubirii la cea de-a XII-a ediție
Ioana Dinulescu

Din Jurnal (1995)
de Gabriel Dimisianu

Ultimul metafizician
de Ionel Bușe

Dimoviana (IV)
de Dan Cristea

Poeme
de Ioana DINULESCU

Râsul, tristețea și scena
de Gabriel Coșoveanu

În căutarea puterii
de Dania-Ariana Moisa

Textul ca „luminare“
de Gabriela Gheorghișor

Un roman familial
de Bucur Demetrian

Astăzi, despre cărțile de înțelepciune
de Ioan Lascu

D-ale carnavalului literaturii
de Paul Aretzu

Un roman caleidoscopic
de Petre CIOBANU

„Patriarhul“ și memoria culturală
de Ștefan VLĂDUȚESCU

Centenar Mircea Eliade

De ce să epilăm spre Vest
de Mircea GHIȚULESCU

Poeme
de Javier Bozalongo

Amandament la Zorba plăsmuitul (II)
de Maria - Gabriela CONSTANTIN

Poeme
de Olga ȘTEFAN

Poeme
de Andrei NOVAC

Relatare despre moartea mea
de Gabriel Chifu

Tradiție și originalitate
de Nicolae BALOTĂ

Kirillovnele
de Marina Țvetaieva

Cea de-a 60-a EDIȚIE A FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE FILM DE LA CANNES
Marc CHAMBOST și Cornelia CIOLAC

Ion BARBU:
de Mirela GIURA

Arte parțiale
de Horia Gârbea

Poeme
de Elisabeta PREDA

Carnet plastic
de Ema Mărculescu și Constantin Urucu

Motive ale poeziei victoriene
de Victor Olaru

Lumini de neocolit ajunse urgențe
de Henri ZALIS

Rezistența la enclavizare
de Florea MIU

Mirabila natură umană
de Paul ARETZU

Vocație poetică și ființă creatoare
de Mircea MOISA

„Clocotrism“ feminin
de Petre CIOBANU

Pictorul Ioan MIREA

Poeme
de Petruț PÂRVESCU

Poeme
de Cristian-Liviu BURADA

Este vreme…
de Daria DALIN

La vie en rose
de Valentin DASCĂLU

Animalul totemic în povestirile „ Șarpele“ de Mircea Eliade și „Lostrița” de Vasile Voiculescu
de Nicolae Petre VRÂNCEANU

Iubire și lege morală. Suferințele tânărului Werther(III)
de Ion MILITARU

Serghei ESENIN (1895 – 1925)
Traducere și prezentare de Leo BUTNARU

© 2007 Revista Ramuri