| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Ion Marialinia albă dincolo de unghiile mele începe sârma ghimpată am urmărit linia albă de pe şosea până am ajuns la hotarul memoriei cine a ucis pasărea de lemn a uitat că a tras în inima mea acum mă zbat încet în teritoriul incert al cuvintelor sunt un şaman între lumi trăiesc drama pietrei despărţită de râul care îi rodea temelia poate că universul este un joc însă eu nu-i cunosc regulile totuşi arunc zarul ce pot să fac am crescut iubind steaua polară am crezut că voi ajunge astronaut şi nici submarin nu am mai ajuns m-au pus şef la biroul rataţi cineva mă decojeşte ca pe o portocală nu ştiu ce gust am dar sunt şi eu una din păpuşile pământului extratereştrii ne privesc printre coastele mele ca printr-un microscop vor veni zile după ce am civilizat o jumătate de planetă punând versuri în vinurile vechi am plecat într-o ţară străină dincolo de zidul grădinii printre furnici şi urzici acolo am doborât soarele din cocotier şi l-am băut ca pe o nucă dincolo de pragul casei începe oceanul pe el întunericul navighează fără busolă mă caută într-o noapte mă va găsi într-o traducere liberă viaţa mea e legendară prin umilinţa ei de piatră şlefuită vor veni poate zile şi mai bune mă pregătesc să mă nasc pe altă planetă cantonament aici ne ţin în cantonament nu ştiu ce meciuri vom avea de dus mai târziu pe alte planete ce este viaţa decât o înfrângere pe care trebuie s-o primeşti cu detaşare de spectator dar când eşti în teren meciul e mult mai important mai ales că pe malul celălalt nu vezi spectatorii unii spun că nici nu contează scorul doar să joci cât mai bine însă cine să-ţi spună cum ai jucat cine să aplaude când între tine şi zid este doar o oglindă aici ne ţin doar în cantonament ne pregătesc intens pe celelalte planete vom juca mult mai bine
peste sârma ghimpată de aici văd sârma ghimpată poate sunt în lagăr ori în sanatoriu exilat printre oameni noapte de noapte aprind luminile în cer să mă găsească fraţii mei extratereştrii am îmbătrânit pe pământ şi încă nu am gustat din toate fructele pe care le gustă oamenii încă mai am de învăţat încă mai pot să ratez în multe domenii de aici văd sârma ghimpată sau poate sunt ochii tăi sufletul meu stă în cumpănă nu ştie în ce parte va înclina galaxia mersul tău de regină egipteană de aici văd sârma ghimpată dar cine ştie într-o dimineaţă mă voi trezi dincolo de marginea lagărului ori sanatoriului pe malul celălalt al râului acolo unde macii încearcă şi ei să fie oameni |