Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








La ce bun literatura?

        DANIA-ARIANA MOISA

O continu─â ├«mpr─â┼čtiere a obi┼čnuitului, a ├«ncremenitului ┼či o mereu ├«nnoit─â a┼čezare ├«ntr-o frustrare a a┼čtept─ârilor (o nou─â manier─â?!) este tentant─â pentru Alexandru George. Ce-ar fi via┼úa  individului f─âr─â nepre­v─âzut? Un posibil r─âspuns: anostul ├«n perpetuitate."De fapt via┼úa omului n-ar mai fi cu putin┼ú─â, sau n-ar mai fi frumoas─â, dac─â nu ar constitui ┼či un lan┼ú ├«ntreg de surprinderi. A te l─âsa pu┼úin surprins e nu numai una dintre pl─âcerile vie┼úii, e una din condi┼úiile esen┼úiale ale existen┼úei, f─âr─â de care totul ar deveni prea trist ┼či monoton." (Petreceri cu g├óndul ┼či induc┼úii sentimentale). O intruziune a unei viclene ra┼úiuni infuzate de Maya aduce starea de imponderabilitate a insului tr─âitor aici ┼či acum: "O anumit─â confuzie ajut─â oamenii s─â-┼či fac─â via┼úa mai suportabil─â sau chiar mai frumoas─â. Mecanismul existen┼úei nu const─â numai ├«n clarific─âri, poate c─â uneori este dimpotriv─â ┼či asta cred c─â st─â mai ales la originea multor iluzii, ├«ng─âduind unele atrac┼úii." (Umbre ┼či oameni, glasuri, t─âceri). Insolitarea ├«i apar┼úine, adeseori, literaturii. Realitatea se cere recuperat─â narativ ┼či modelat─â estetic.
Ultima vacan┼ú─â la Pucioasa (Diminea┼úa devreme, Ed. Cartea Rom├óneasc─â, 1987) se tr─âie┼čte ├«n reverber─âri reciproce: real/livresc, existent/imaginat. Scrutat constant, mundanul ├«┼či exhib─â fisurile, prilejuind reflexia actual─â/ulterioar─â a unui narator exaltat/erudit care, p├ón─â la urm─â, ├«mpac─â exegeza ┼či confesiunea ├«ntr-un discurs cu registre diverse.
Plecarea (topos al autorului) la Pucioasa este decis─â de mam─â ├«n ultimul moment. Ezitarea, am├ónarea sunt puse pe seama hegelienei "terori a istoriei". Spaima biologicului -durerile reumatice - ├«nvinge. Marea c─âl─âtorie se filtreaz─â prin paginile colec┼úiei "Excentrice". Lectura de tip identificare ├«ncepe ├«n tren, c├ónd t├ón─ârul devorator de aventuri, ├«l urm─âre┼čte aproape pr─âbu┼čit de emo┼úie pe detectivul de ocazie, Percy Stuart. Nara┼úiunea, naiv-poli┼úist─â, ├«mbin─â loviturile de teatru cu obi┼čnuitul tern, exprim─ârile stereotipe ┼či pompoase cu portretele succinte. Suflul este al copilului ├«nsetat de senza┼úional, sup─ârat ┼či nu prea de faliile ├«n lectur─â dictate de mam─â ori de atrac┼úia realit─â┼úii.
Istoria mic─â, personal─â, cu momentele ei de extraordinar cuminte devine v─âlul unei realit─â┼úi deloc ├«mbietoare: r─âzboiul. Chiar dac─â ┼čtirea alarmeaz─â ┼či nu prea lumea de vilegiaturi┼čti, primele efecte sunt clare: via┼úa de vacan┼ú─â ┼či-a pierdut str─âlucirea, restaurantele sunt pustii, orchestrele, evaporate, refugia┼úii (polonezi), prezen┼úi. Exist─â totu┼či o subtil─â ├«nt├ólnire a celor dou─â lumi.
Ajun┼či la Pucioasa, naratorul ┼či mama sunt g─âzdui┼úi de aceea┼či familie. B─âiatul gazdei devine ├«nso┼úitorul celui nou-venit. ├Ämpreun─â reg─âsesc o cuno┼čtin┼ú─â, Coty, a celui din urm─â, la casa vecin─â, studiind de zor la geografie. Motivul clar - corigen┼úa - este eludat ├«n conversa┼úie. Complexele nu ├«nt├órzie a se manifesta. Victim─â - ├«n registru minor, evident! - este b─âie┼úelul Spiridon. "Coty... trecu la atac: - Tu ┼čtii s─â cite┼čti, m─â, se r─âsti el la Spiridon, rev─ârs├óndu-┼či din nou enervarea asupra lui, dar cu o nuan┼ú─â ceva mai amical─â.
Spiridon ├«i arunc─â doar o privire mai ├«ncruntat─â, f─âr─â s─â dea vreun r─âspuns. " Mai t├órziu, in absentia, sup─ârat de ├«ntreaga t─âr─â┼čenie - mai ales de ce r─âm├óne b─ânuit batjocoritor -, Spiridon ├«l amenin┼ú─â: "Las─â, c─â vine el nenicul...├Äi ar─ât eu lui!...." (pp.23-25)
Acela┼či Spiridon treze┼čte regretele ne├«ncadr─ârii ├«n paradigma livresc─â. ├Äncerc├ónd s─â treac─â un r├óu, cade ├«n ap─â, exager├ónd -consider─â naratorul-copil - gravitatea situa┼úiei. Iubitorul de lecturi se interogheaz─â aventuros: "M─â uitam la Spiridon ┼či m─â ├«ntrebam ce ar fi f─âcut el dac─â ar fi trebuit s─â treac─â ├«n grab─â oricare dintre fluviile ad├ónci ┼či late care se vars─â ├«n Hudston,..Sau s─â sar─â peste st├óncile ascu┼úite ale teribilelor torente.."(p.60).
┼×i tot el este catalizatorul alterit─â┼úii. Fiecare devine pentru Cel─âlalt de┼úin─âtorul unui cod particular. Este necesar─â, spre dezambiguizare, t─âlm─âcirea. Distan┼úa Eu - Cel─âlalt, articulat─â insesizabil, este revela┼úia cititorului (aflat, ├«ns─â, ├«n diminea┼úa fiin┼úei sale!): "Ajunsesem, c├ónd vorbeam cu el, s─â procedez la adev─ârate "traduceri" ale frazelor lui."(p.61). Mai t├órziu, putem accepta ┼či ipostazierea noastr─â ├«n obiecte ale cunoa┼čterii: "M─â pot concepe deci foarte bine ca obiect al cunoa┼čterii pentru altcineva ┼či m─â g├óndesc uneori c─â Spiridon, de pild─â, trebuie s─â fi p─âstrat despre mine o "imagine", pe care eu nu mi-o pot dec├ót cu greu ├«nchipui."(p.172), nou─â, irecognoscibile.
C├ónd realitatea ├«┼či arat─â col┼úii, neprev─âzutul ├«nfioreaz─â:"..lumea continua s─â fie ├«ngrijorat─â de desf─â┼čurarea evenimentelor ┼či mai ales de neprev─âzutul lor."(p.148).  Este necesar─â - perspectiva naratorial─â post factum dovedindu-┼či semnifica┼úia ei subtil─â - interven┼úia logicii inebranlabile a imaginarului: "...imaginarul e printre altele ┼či un triumf al logicii"(p.171). Realul este haotic, agresant, reac┼úiile, rapide, ajung, prea des, inadecvate. Privirea ├«ndep─ârtat─â le poate ordona, clasifica, proiecta, prin ├«n┼úelesurile lor, ├«n spa┼úiul privilegiat al exemplarului. Alexandru George ├«┼či pune fiecare capitol al c─âr┼úii sub umbrela unui fragment de cugetare literar─â. Paul Valery,  Huizinga, Ortega Y Gasset, Jules Verne, E. Ionesco, Jack London...se succed, conving├óndu-ne c─â, dac─â dorim, toate pot fi literatur─â. Via┼úa ├«ns─â┼či. E garan┼úia c─â palpitul clipei nu va fi spulberat de timp.
© 2007 Revista Ramuri