Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Igor Rems

IGOR REMS, poet şi pictor, s-a născut în oraşul Bar, Muntenegru (1957), este membru al Societăţii Scriitorilor din Serbia, Muntenegru şi Germania. Dintre volumele de poezie, amintim La porţile împărăţiei cerurilor (1996), Râul singuratic (1996), Oraşe (1998), Pelerinaje (1999), Orbit de lumină (2007), Secretul tăcerii etrusce (2009), Femeia care nu există (2011). Grupaje de poeme i-au fost traduse în germană, engleză, poloneză, macedoneană, bulgară, greacă, italiană şi franceză. Este deţinătorul a numeroase premii naţionale şi internaţionale.

 

CORTE *

lumina fulgerului

luminează împrejurimile munţilor –

urmele negre ale norilor

vântul biciuie picioarele fragile

cărând frunze ofilite

un bătrânel

cu sprâncenele acoperite de zăpadă

intră în atelierul olarului

priveşte atent la frunţile noastre

vorbeşte despre ploaia furtunilor

de vară

despre ceaţa densă pe care

a dosit-o în grădină

apoi, din somnul lui iernatic,

sculptează

cele mai frumoase căni şi ulcioare

________

* Corte - orăşel pitoresc din Corsica.

 

VINCENT VAN GOGH

prea aproape un cer violet

striveşte rădăcinile grâului

sufletul freamătă

la vederea aurului vegetal

în adâncul iluminării sale

pune o miraculoasă bunătate

dintr-o altă lume venită

duce cu el o presimţire

precum duce creştetul cerului

ultimul strigăt de ajutor al privirii sale

ce flutură deasupra câmpiilor

rămâne împietrit

lângă forma sferică, solar㠖

singurul bulgăre

din a timpului rouă

 

BOULOGNE **

te-ai aplecat deasupra unui ochi de apă întunecată

scrutezi norii de la înălţimea turnului

strigătele se prăbuşesc pe caldarâm

copitele cailor zdrobesc puritatea adevărului

marea scapă de mustrările conştiinţei

loveşte furioasă rocile goale

din turnul clopotniţei

surâde ora nefastă

un zid rece de tăcere

îţi apasă pe piept

dar tu nu auzi suspinul din larg

__________

** Boulogne - oraş în Normandia.

 

ALB

în timpul nopţii tăcerea este stăpânul lumii

gâturile înflăcărate ale porumbeilor

se mistuie în apropierea noastră

plopii, albaştri plopi –

puncte scânteietoare ale resturilor râului

cărora cineva le tulbură somnul

culorile devin sângerii

gura de peşte este o carapace

în care embrionii dansează

dansuri pătate de sângele adulţilor

polenul vieţii este vânturat

precum seminţele de mac

dincolo de întuneric pe o scară în flăcări

Absolutul coboară alb ca varul

noaptea scoate la iveală imposibilul

agaţă diverse forme de corali

la urechea însângerată a Umanităţii

Quid est homo quia magnificas eum ***

pe râu Absolutul pluteşte cu fruntea ridicată

deasupra ei reflexiile lunii învelesc stelele

__________

*** Cristobal Morales (1500 - 1553)

 

PEŞTELE

alunecă precum oglinda

în îmbrăţişarea apei albastre

verdele ierburilor care îl acoperă tremură,

ademeneşte scânteierea aripioarelor

coada lui cunoaşte bine visul

din adâncul Pământului

nimeni nu aminteşte de numele lui

secretele sunt îngropate pentru totdeauna

el înoată mai departe tăcut

 

PICTORUL MEU

din albul imaculat al hârtiei ai extras cu creionul

coapsele mele mari. am trăsături din zodia peştilor

peste zâmbetul meu pluteşte un aer evanghelic

gesturile unei precizii provizorii le laşi la vedere

un păcat la fel de grav precum secretul tăcerii etrusce

în zorii zilei vulnerabile, mâinile puternice înconjoară

albul care acoperă burta mea lacom㠖

două porumbiţe ca laptele

smulse din mierea păstrată în faguri

pielea tăcută se ofileşte şi dobândeşte culoarea verii

copacul sălbatic răspândeşte miresme

surprinse de acuarela unui asfinţit

de-alungul lacului cu degetele tale deschizi abisul iazurilor

pe care stelele stau încoronate în constelaţia lebedei

înainte ca întunericul să ne acopere.

Prezentare şi traducere de

Niculina Oprea

© 2007 Revista Ramuri