Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Arte parțiale

        de Horia Gârbea

 

 

Miniromane de un grafolog

 

Adrian Frățilă este un cunscut și foarte priceput grafolog, expert în criminalistică. Din fericire garfologul nu este și grafoman. Cînd scrie poezie sau proză nu o face deloc la întîmplare, iar textele au o concizie care le favorizează densitatea. Maturitatea sa literară se dovedește acum prin apariția, după multe alte volume de lirică și două romane, unei cărți care conține două nuvele extinse, sau romane concentrate, la editura Cartea Românească.

Aceleași coperți includ două texte în proză de facturi diferite, grupate sub titlul Cățelul pămîntului care aparține primeia dintre cele două.

Prima dintre cele două realizări este mai ofertantă pentru cititorul amator de mistere și suspans, de literatură fantastică și parabolică. A doua, mai succintă, este o nuvelă realistă, cu accente pamfletare.

Virtuțile de prozator, dar și cele de cunoscător al unor tete ezoterice ale autorului,  sînt mai evidente în Cățelul pămîntului. În plus, în acest microroman, fantezia lui Adrian Frățilă este pusă și ea în valoare. Personajul central, un anume Noe Ruget, deține, sau i se pare că deține, secrete epocale despre un misterios Cățel al Pămîntului precum și chemarea, predestinată și anunțată prin prenumele neobișnuit de a salva lumea în cazul unui potop care se întrevede.

Dar Noe Ruget e un om simplu, un marginal socialmente, frecventează medii joase și, deși are tot felul de teorii despre vechimea dacică în care, zice el, teritoriul actual al țării noastre era acoperit de ape, nu pare să fie investit cu puteri deosebite. Cu toate acestea, serviciile secrete îl contactează, îl urmăresc și se amestecă în viața lui tocmai cînd pare să-și fi găsit dragostea, prin întîlnirea cu mult mai tînăra Arina. Numai că, printr-o lovitură de teatru din final, aflăm că Arina este o trimisă a fostei soții a lui Noe care vrea să se răzbune pe el într-un chip sofisticat. Teoriile lui Noe pică în gol, teorii pe care Arina părea a le împărtăși sau confirma, viața lui e un nonsens. Totuși, a doua lovitură, poliția secretă îl arestează pe Noe Ruget provocîndu-i paradoxal o mare bucurie: nu a fost o simplă mistificare, chiar este un om în stare să stîrnească interesul unor servicii oculte!

Agrementate cu ideile de o largă imaginație atribuite lui Ruget, povestea este agreabilă și fluent scrisă, Adrian Frățilă e un povestitor abil și dotat cu simțul măsurii dar și cu acela al paradoxului. Noe oscilează permanent între condiția de ratat manipulat și farseur și cea de profet luminat.

Răpirea Europei este o nuvelă care studiază relațiile umane dintr-un institut de cercetări bulversat de tranziție, de intrarea iminentă în Europa care este un vis plin de virtualități dar care nu schimbă desigur nimic peste noapte. Autorul își arată aici talentul de portretist și schițează personaje credibile și situații tragicomice și grotești. Totul se termină cu ziua de 1 ianuarie, prima de după aderare, care e una ca oricare alta.

Adrian Frățilă este un prozator care valorifică în mod fericit experiența lui privind caracterele umane și o nepotolită imaginație, avidă de mister.

Colecție de autor marcant

Psihologii afirmă că un cititor normal, cultivat, va prefera la începutul „carierei” sale de lector proza de ficțiune, romanul. Cu timpul, va începe să citească poezie, dramă, pentru a ajunge, la vîrsta maturității, să parcurgă  mai ales opere de critică literară, eseuri, memorialistică.

Explicațiile sînt plauzibile dar nu se aplică oricui. Farmecul eseistic al lui Alexandru Paleologu (1919-2005) fiind apt să cucerească un cititor indiferent de vîrstă și pregătire. De aceea, seria de autor prin care Editura Cartea Românească retipărește opera „ambasadorului golanilor” se va bucura în mod sigur de un public larg. Farmecul despre care vorbeam mai sus constă, cred, în faptul că Alexandru Paleologu nu își menajează cititorul în care vede un interlocutor cu subiecte mărunte sau cu evitarea unor aluzii dificil de prins dar, în același timp, este perfect accesibil și are un stil cuceritor, care nu ocolește anecdota, ironia, vorba mai puțin subțire. Fără să vulgarizeze, autorul Despărțirii de Noica, e un act de curaj intelectual o asemenea despărțire, plătită cu destule observații minimalizatoare, comunică oricui.

Legea sa este de a utiliza Bunul-simț ca paradox, cum spune titlul unui volum din1972, reluat desigur în colecția de la Cartea Românească. Această culegere de eseuri, mai fragmentate decît altele, conține cîteva formulări mamorabile, cum nu lipsesc nici în celelalte volume. Una dintre ele, care îmi place în mod deosebit, este aceea conform căreia exemplele de eroism și performanță fizică prin care, ni se pare, se definește principiul masculin, sînt precare în raport cu ceea ce realmente îl distinge: filosofia. O faptă cu adevărat bărbătească, scrie Paleologu, este aceea de a citi Critica rațiunii pure și, adaugă ușor ironic,  cu atît mai mult aceea de a o scrie.

Eseurile lui Paleologu sînt cuprinzătoare și libere, cuprinzînd filosofia, literatura, arta plastică, teatrul și foarte pertinent chiar filmul. Considerațiile sale despre filmele lui Tarkovski, Polanski sau Stere Gulea, cuprinse în Alchimia existenței (1983) sînt extrem de interesante și oferă puncte de vedere surprinzătoare. Cine nu a trăit epoca, poate gusta și acum textele din Alchimia existenței, desigur. Dar își va închipui mai greu ce curent de aer proaspăt însemna această carte pentru un tînăr în atmosfera aproape irespirablă a anului 1983.

Toate volumele lui Alexandru Paleologu au această calitate, de a aduce un curent, al unei viziuni semnificativ înoitoare, în orice caz libere de orice prejudecăți, indiferent de subiectul la care se referă. Că polemizează cu Noica sau îl descifrează în chip uimitor pe Sadoveanu, că se referă la un simplu serial de televiziune, Paleologu rămîne interesant și viu, imposibil de abandonat ca lectură. Aceasta ilustrează excelent o vorbă a lui Marin Preda, autor prețuit și evocat cu respect de Paleologu: „nu ideile în sine sînt interesante ci oamenii care le poartă”. În privința lui Alexandru Paleologu, maxima lui Preda e perfect aplicabilă.

 

„Libertatea de a trage cu pușca” 

Apariția unei cărți neobișnuite are darul de a mobiliza atenția sau, dimpotrivă, de a îndemna cititorii și criticii la o atitudine rezervată și circumspectă. De aceea poate că volumele recente ale lui Gabriel Cheroiu au avut un impact care nu s-a resimțit pe măsura interesului pe care ele îl pot stîrni. Pentru că este vorba de prima „Istorie a literaturii cinegetice în România” și, mai mult, de una foarte bine alcătuită atît sub raportul informației culese, cît și sub acela al măiestriei literare a autorului, care completează fericit vastele lui cunoștințe în ambele domenii: al literaturii și al vînătoarei.

Prefața este semnată de Eugen Negrici, criticul care s-a ilustrat și prin variate izbînzi în vînarea sălbăticiunilor. El remarcă îndreptățit că autorul știe să aleagă foarte bine pasajele seducătoare și clipele magnifice ale partidelor de vînătoare așa cum au ieșit de sub condeiul unor mari povestitori.

Cele două volume ale Istoriei lui Gabriel Cheroiu, absolvent de filologie, membru al Uniunii Scriitorilor și de mulți ani redactor șef al revistei de specialitate a asociației de profil, se ocupă de două tipuri de cărți, tipuri ce nu pot fi separate și pe care scriitorul le tratează în complementaritatea lor firească: volume despre vînat și vînătoare ca științe și chiar ca arte, respectiv lucrări literare în care subiectul tratat de ficțiunea livrescă sînt vînătoarea și vînătorii sau, cum le intitulează el, „pretexte cinegetice în beletristică”.

Istoria începe cu reflectarea nobilei îndeletniciri, absolut necesară pentru supraviețuire într-o vreme, în literatura populară. Urmează considerații despre animalele sălbatice și vînarea lor la Dimitrie Cantemir și la alții, pînă mai spre zilele noastre, avînd ca reper tratatul de vînătoare al lui C.C. Cornescu și pandantul său, Pseudo-kyneghetikos de Alexandru Odobescu. În paginile Istoriei întîlnim și vînători de fiare exotice precum exploratorul Mihai Tican-Rumano, de altfel talentat autor al unor captivante memorii despre călătoriile și vînătorile lui africane.

În rîndul scriitorilor care s-au remarcat prin povestiri și romane consacrate vînătorii își au locul Mihail Sadoveanu, poate cel mai mare scriitor-vînător al nostru dar și Al. Cazaban, Brătescu-Voinești, G. Topârceanu, Demostene Botez.

Gabriel Cheroiu mobilizează într-o sinteză foarte densă o cantitate remarcabilă de elemente inedite și are un dar special de a menține trează atenția cititorilor fie prin amănunte necunoscute publicului larg, ba nici cercetătorilor literaturii, fie prin fluența cu care efectiv povestește evoluția literaturii cinegetice. Nu trebuie să fii vînător, nici măcar degustător al vînatului capturat de alții ca să simți, citind aceste două volume, că te-ai apuca mîine de ceea ce a devenit un sport după ce milenii la rînd a fost o formă de existență pentru umanitate.

Prețioasa contribuție a lui Gabriel Cheroiu este și o carte vie, lesne de parcurs și plină de neprevăzut.

 

Nr. x/200x
Strepezeli și strapazane
de Nicolae Prelipceanu

Dinu Flămând
de Adrian Popescu

Festivalul Național de Literatură Sensul iubirii la cea de-a XII-a ediție
Ioana Dinulescu

Din Jurnal (1995)
de Gabriel Dimisianu

Ultimul metafizician
de Ionel Bușe

Dimoviana (IV)
de Dan Cristea

Poeme
de Ioana DINULESCU

Râsul, tristețea și scena
de Gabriel Coșoveanu

În căutarea puterii
de Dania-Ariana Moisa

Textul ca „luminare“
de Gabriela Gheorghișor

Un roman familial
de Bucur Demetrian

Astăzi, despre cărțile de înțelepciune
de Ioan Lascu

D-ale carnavalului literaturii
de Paul Aretzu

Un roman caleidoscopic
de Petre CIOBANU

„Patriarhul“ și memoria culturală
de Ștefan VLĂDUȚESCU

Centenar Mircea Eliade

De ce să epilăm spre Vest
de Mircea GHIȚULESCU

Poeme
de Javier Bozalongo

Amandament la Zorba plăsmuitul (II)
de Maria - Gabriela CONSTANTIN

Poeme
de Olga ȘTEFAN

Poeme
de Andrei NOVAC

Relatare despre moartea mea
de Gabriel Chifu

Tradiție și originalitate
de Nicolae BALOTĂ

Kirillovnele
de Marina Țvetaieva

Cea de-a 60-a EDIȚIE A FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE FILM DE LA CANNES
Marc CHAMBOST și Cornelia CIOLAC

Ion BARBU:
de Mirela GIURA

Arte parțiale
de Horia Gârbea

Poeme
de Elisabeta PREDA

Carnet plastic
de Ema Mărculescu și Constantin Urucu

Motive ale poeziei victoriene
de Victor Olaru

Lumini de neocolit ajunse urgențe
de Henri ZALIS

Rezistența la enclavizare
de Florea MIU

Mirabila natură umană
de Paul ARETZU

Vocație poetică și ființă creatoare
de Mircea MOISA

„Clocotrism“ feminin
de Petre CIOBANU

Pictorul Ioan MIREA

Poeme
de Petruț PÂRVESCU

Poeme
de Cristian-Liviu BURADA

Este vreme…
de Daria DALIN

La vie en rose
de Valentin DASCĂLU

Animalul totemic în povestirile „ Șarpele“ de Mircea Eliade și „Lostrița” de Vasile Voiculescu
de Nicolae Petre VRÂNCEANU

Iubire și lege morală. Suferințele tânărului Werther(III)
de Ion MILITARU

Serghei ESENIN (1895 – 1925)
Traducere și prezentare de Leo BUTNARU

© 2007 Revista Ramuri