I. D. Sîrbu a fost unul dintre intelectualii cei mai oneşti pe care i-a avut România într-un timp al dezonoarei şi infamiei. Un autentic om de stânga, al unei stângi antifasciste şi anticomuniste, deci antitotalitare, patriot luminat şi cosmopolit mărturisit, a fost victima ignarilor cinici şi a rinocerilor fanatizaţi. A crezut în idealul european, a sperat contra oricărei speranţe, asemeni unor Soljeniţîn, Tibor Dery, Steinhardt, Havel, Nadejda Mandelstam şi Kolakowski. Salut această nouă ediţie a Colocviilor „I. D. Sîrbu” şi îi asigur pe participanţi de solidaritatea mea cu idealurile care îi animă.

Dramaturg remarcabil, eseist cu intuiţii unice şi romancier de înaltă clasă, autor al unor pagini de neuitat despre libertate şi sclavie în secolul lagărelor de concentrare, I. D. Sîrbu a fost un apropiat al scriitorilor din Cercul Literar de la Sibiu. Om de stânga, fost asistent al lui Lucian Blaga, I. D. Sîrbu a refuzat să participe la ritualurile abjecte ale regimului... Când abominabilul Pavel Apostol i-a cerut,în 1946, să-l denunţe pe Lucian Blaga sub cele mai sordide pretexte, tânărul filosof a refuzat cu imens dispreţ propunerea „organizatorului de partid” de la Universitatea din Cluj. Mai târziu, şi Sîrbu, şi Apostol aveau să fie arestaţi şi întemniţaţi. Primul a ieşit din temniţă cu fruntea sus, cel de-al doilea, ca informator. De ce nu a existat un Nürenberg al comunismului este o întrebare la care ar trebui să medităm toţi cei care suntem frământaţi de moştenirile totalitare şi cărora ne pasă de distincţiile dintre bine şi rău. De ce nu a avut loc o condamnare a comunismului, similară cu aceea din România, în ţări precum Ungaria ori chiar Polonia? Cine are interesul să oculteze memoria crimelor comuniste? Nu este vorba de comunism şi fascism ca termeni abstracţi, categorii politologice, ci de experienţe istorice reale soldate cu milioane de morţi. Cum scrie Timothy Snyder, fiecare dintre aceşti morţi a avut un nume. Am scris despre aceste lucruri de mai multe ori. Lecţia profesorului Nicolae Mărgineanu şi a scriitorului Ion D. Sîrbu este una de umanism şi onoare în vremuri inumane şi dezonorante.