| Articole |
| Versiunea PDF |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Anton Jurebieultima vară pe insecta te-ai gândit că va fi ultima vară pe insecta? îţi mai aminteşti de şlagărul ăla: dacă vii la ostrovul mare încercarea moarte n-are dar se termină cu descarcerare. glumesc. welcome! (primim şi barbari). dar pentru noi aripile insectei s-au frânt. cu ele şi visele. elicea care înfrunta valurile s-a rupt. va fi ultima vară pe insecta. te gândeai că drogheta city ar putea fi o destinaţie. că punând ban pe ban ai putea fi primită cu braţele deschise ale macaralelor într-un cartier cu case noi. pe aici se-nvârt şi ţeparii. va fi ultima vară pe insecta ultimul vis cu drogheta iar mama ta se va simţi ca în luna a noua când se pregătea să te vestească pe lume. o şansă pentru homer visez la clipa când nu revoluţia naşte poezia ci poezia naşte revoluţia, dar e mult de aşteptat. bate vântul şi cuvintele se apleacă la stânga sau la dreapta literele se desprind şi zboară se pierd sau se aşează anapoda, insecte anonime le numesc. spirit al poeziei, coboară asupra oraşului! chiar dacă nu le pasă, nu vor, se opun şi ascultă de paşa din vidin. marea poezie greacă e peste tot în lume şi în băncile poeziei din românia care dau faliment după faliment dar măcar elada să fie salvată. ajutorul pe care pot să ţi-l dau mă obligi să spun că totul se importă. piesele unui poem se fabrică-n afară şi se asamblează aici. fabricile noastre de poezie au dat faliment au fost vândute pe câţiva cenţi. noi fabricăm piese pentru alţii chiar şi pentru viitorul premiant nobel pentru pace n-avem un kurdistan dar avem opinii despre kosovo. ar trebui să avem opinii ferme în privinţa clonării. biomicrocipurilor. eutanasiei. biodieselului. gazelor de şist. ştirea privind miracolul înmulţirii pâinii a ajuns aici prin anii douămii (e bine şi după două mii de ani!) cică să privim cu speranţă spre ue după zece ani numai grec să nu fii! de la belgrad la bucureşti adam puslojic la o masă încă îi scrie epistole lui nichita stănescu ioan flora e tulburat. sunt ultimele zile liniştite ale artiştilor. belgrad, oraş cu podurile intacte nu te împiedici de statuile lui lenin de kim şi mao nici atît. doar inşii care se ascund în spatele chipurilor de sfinţi sunt la mare căutare la haga. wanted e un cuvânt nou pe aici. armaghedonul însă se mută de la belgrad la bucureşti. va concerta metalika enter sand man iarba vântului a crescut mare. harta criza vom fi noua atlantidă, despre noi se va vorbi foarte mult. vom dispărea şi vom apărea de la o zi la alta nu de la un veac la altul ca până acum. uncia sufletul meu bântuie prin apuseni unde l-am vândut pe o uncie de aur. acum străinii sunt gata să cumpere şi sufletul şi uncia. mai ştie cineva ce este un sat? sunt case în sat care se năruiesc de singurătate. nu mai locuieşte nimeni în ele şi atâta timp cât într-o casă omul nu ţine singurătatea pe umerii săi, zidurile şi acoperişul se vor prăbuşi. bălăriile ţîşnesc din podea. poarta şi gardurile se apleacă spre ce, până mai ieri, a fost casa. ca un om trist care plânge cu capul pe umărul altui om trist. strada parfumului acest poem a străbătut în sus şi în jos strada parfumului şi n-a dat de urma ta. îmi imaginam că locuiai la o mansardă şi sigur nu era aşa. lumina care te înconjura era de nepătruns. şi aerul. pe strada parfumului, în 1988, mirosul de moloz era tot mai ameninţător mirosul de mirosuri îi spuneam. iarba este un sentiment. dar asfaltul? străzile, da, sunt sentimente. |