Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Gheorghe Grigurcu

Comparaţie

Asemenea unui joc de cuburi colorate

ţi se compune viaţa

e-aproape terminat desenul ei

şi nu te mai saturi să-l priveşti

un porumbel uimitor de alb

ciuguleşte mei din palmele noastre

apoi ne invită la cină

unde ne oferă drept hrană

propriul său trup.

Soluţie

Nu ai ce face cu clipocitul canalelor

cu freamătul frunzarelor brune

cu răsuflarea de bestii blînde

a vechilor acoperişuri

cu duminicile care-aleargă

aidoma unor picioare goale pe pajişti

le-nveleşti în hîrtie.

Iubirea

Atît de comodă iubirea întinsă pe şezlong

potopită de Soare cu-n moale nimb

de efemeride în jurul sînilor

carne pe carne cum aurul pe strălucirea sa

dar n-o poţi chema nici ea nu te cheamă

doar ştii că există

că-i palpită inima asemenea ţie

că-i o ţesătură din fire de sînge şi nestemate

străină-n splendida-i lene fierbinte

atît ţi-e dat să ştii că există

în vecii vecilor.

Articulaţia trestiei

Articulaţia trestiei vastă cît o piaţă publică

în gîtlejul păsărilor un sunet de cioburi de faianţă

craniul tău încheiat cu nasturi.

Constatare

Nu ne mai locuieşte nimeni

case goale de închiriat

la marginea visului a somnului

pe care visul încearcă zadarnic a-l povesti.

Peisaj

Trebăluieşte prin Parc

un copac cu şorţ

un trecător se urcă-n ceruri

contemplă acolo o singură clipă

după care o uită

în zare peste Jiu

o coamă de lebede.

Înger

Înger care zboară

cu aripi împrumutate

cum haine pentru miri.

Zid clujean

Din nou acest zid

umed şi roşu cum o gură

acest zid totuşi vechi

în care stau răsucite strîns

cîteva veacuri cum un nod gordian

acest zid aidoma unui somnifer

pe care-l înghite seară de seară

oraşul insomniac.

Mişcare

Mişti comparaţia

încolo şi-ncoace

cu stîngăcie şi cu năduf

ca pe-o roabă

care mereu rămîne goală.

Amintirea

Amintirea

cum o armă

ce-n răstimpuri

se descarcă

singură.

Recapitulare

Botul frigului pasional miroase luminile

vărsatul de vînt al imaginaţiei

o disperare care bîrfeşte toate celelalte disperări

un ochi spart cum un pahar

turme dezbrăcîndu-se de mîngîierile noastre

o iubire ascunsă într-un proverb

somnul pătrunzînd în visul textului

picături de sînge fertile cum boabele de grîu

evenimentul admirînd mulţimea ce i-a dat naştere

o mînă-ntinsă care cerşeşte Forma.

Imperfecţiune

Eşti imperfect

fiindcă crezi şi speri

fiindcă te afli astfel

în afara fiinţei tale

şi nu-ţi dai seama

cînd reintri-ntr-însa.

În zori

Un ghem de lumină

o vigilenţă confuză

care unifică lucrurile

şi lasă pe dinafară

doar visele lor

despre alte lucruri

care încă n-au prins fiinţă.

În vie

Strugurele

un ciorchin

de ochi

ce te privesc

ca şi cum n-ai exista.

La mare

Tinereţea ploii primăvăratice căzînd

pe-mbătrînirea mării

strălucirea ei cum o lampă orbitoare

implacabilă dezvăluindu-i ridurile.

Semn de carte

Şi cum s-au gătit

noile părăsiri

cum s-au parfumat cum s-au dichisit

cu-ngîndurate străluciri

ai zice nişte cocote.

Peisaj

Libelulele aspiră la libertatea

de-a gesticula a muntelui

aurul crescînd în fluturi ca-n pămînt

perlele pline de prînzuri copioase

ochiul care cîntă la pian

mişcările tale prăbuşindu-se

aidoma petalelor într-un pahar

drapelele se dezgheaţă cum peştii congelaţi

sacrificaţii răsfoind cu-nfrigurare

colţurile caselor.

Peisaj

Aerul strigă ceva aerului nu se aude

rîul cum o cămaşă descheiată

norul ţi se topeşte în gură cum o bomboană

un zeu ca o bătătură în palmă.

Dificultate

Îşi lucrează minuţios amintirea

aşa cum un giuvaergiu ar desăvîrşi o bijuterie

dar în faţa lui stă vara

obsedanta vară precum

o halcă de carne proaspăt tranşată

la abator.

Contemplaţie

Contempli şi nu te mai saturi

aceste cristale pline de peşti

aceste ziduri pline de privighetori

aceste cărţi pline de cîrtiţe

ce se străduiesc laolaltă

peşti privighetori şi cîrtiţe

să ajungă pînă la tine.

Despre lucruri

Lucrurile mici se-ascund

în cele mari

lucrurile mari se-ascund

în cele mici

fiecare tremurînd

de spaima celorlalte.

Un soi de Îngeri

Îngeri parfumaţi cu lavandă

dădeau tîrcoale mansardelor kafkiene

fîlfîiau des se-ndrăgosteau

de zidurile pline de graffiti

sărutau gardurile cu şipci verzi de mucegai

şi ne uitau îndată absorbiţi

de obiectele-adorate

Îngeri cum umbrele obiectelor.

Dimineaţă

A pîinii stranie înfăţişare

mereu parcă plină de căinţă

gloanţe de gheaţă înfipte odinioară-n pereţi

fără a se mai putea vreodată topi

o libelulă intrînd pe fereastră răsfăţîndu-se

cum o majusculă-a văzduhului

o cană de apă ostenită umflată

cum piciorul unui bătrîn după un drum lung.

Tv.

Învelit în ecran ca-ntr-un scris

îţi vezi imaginea cum moţăie

cum se trezeşte într-o altă imagine

niciodată în sine.

Spaimele

Cum se caţără pe perete

spaimele asemenea unor umbre diforme

spaimele avînd acelaşi grai cu fiinţa ta

aceeaşi inimă de jăratic

dar fără să te mai caute

satisfăcute de ele însele aidoma artei pure.

Privelişte

Priveşti prin creierul tău de sticlă şi vezi

amiezile scurgîndu-se

vezi unghiurile din care furtuna

ne ocheşte mereu

dar nu trage încă

şi către seară astrul ce patrulează

deasupra casei tale din ce în ce

mai asemănător cu un cuvînt.

O zi de furtună

S-a ridicat în picioare furtuna urbană

fără să se observe fără s-o observe

chiar nimeni cum sclipeşte

intercalînd Soarele între gemetele sale

ca şi cum un alt geamăt ar fi

între umbroasele sale arcuri de apă

orbitoarea lui dicţie ca şi cum i-ar îngîna înţelesul

proptindu-se-n vitrine

de altădată.

Poezia

Şi pînă la urmă această stranie îndemînare

a neputincioasei puteri

artificială viaţă cu temă dată

întuneric închiriat

tropi ce se-ncheie cum nasturii

suflet fierbînd cum un ceai

abis pipăit cu piciorul

ca să lepezi ceea ce e de lepădat

ca să faci ce poţi face în numele altuia

căci Domnul e Celălalt transformat în tine.

Cotidiană

Încheieturile mîinii drepte la mîna stîngă

cum s-au amestecat ochii

cu valurile mici ale Jiului

nimic nu e fără noimă-n jucăuşul

Purgatoriu-al străzii

şi fiecare ins trece prin sine însuşi

resignat cuviincios

cu cravată şi servietă sub braţ

ca şi cum nu s-ar recunoaşte.

Limbajele

Limbajele se separă

cum untdelemnul de apă

fiecare există în sine

fiecare vrea să alcătuiască o carte

o Carte care să le conţină

pe toate celelalte

dar ezită încă şi se pîndesc

se pîrăsc unul pe altul

şi aidoma unor vecini pizmaşi

ajung să nu-şi vorbească ani de zile.

© 2007 Revista Ramuri