| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Petruț PÂRVESCUMarți a doua zi după rapoartele luminii i-au găsit vinovați pe orbi nimeni nu mai respectă aritmetica morții și doar era atât de simplu dinspre geometrie bate într-o adiere vântul în seara pergamentelor așteptându-ne ființa aproapelui recitim tablele stau neputincios în ograda veacurilor și v ă d și a u d prin perete la sfârșit de săptămână ca la sfârșit de mileniu preotul își caută nedumerit ochelarii printre mucuri de lumânări miros de tămâie și ceasloave fălcoase pentru slujba de d u m i n i c ă TREC cohorte nesfârșite de poheți și pohetese către academia regală pe generații pe clanuri pe găști haite și cincinale cu biciclete cu trotinete cu aeroplane pe jos și pe sus pe deasupra și pe dedesubt pe unde s-a puTUT și nu s-a PUtut hăi hăi hă lă șa AUD ecouri dadaiste interferențe futuriste repere programatice sutiene ace brice și alte desuuri Pohezia contra Poheziei integralism și suprarealism în vecinătatea avangardei literatura manifestelor iar în loc de concluzii grăitori neaoși de limbă modernă postmoderniști textualiști autiști cu trompetiste alese pe sprânceană guriste și toboșari de gală cu steaguri chiar cu lozinci mititele scrise direct acolo pe piele la intrare să se v a d ă („…CÎND VOM IZBI CU BARDA A DOUA OARĂ…!”) VĂD chelii savante bărbi matusalemice mustăți cravate noduri mirosuri fine aduse direct de la paris și alte capitale guralive provinciale țîță de mîță și țîță de silicon în fustițe și huse latifundiare doamne domnițe domnișoare domnișori și chir domniTORI din generație în generație din tată în mamă fiu și surioară măi dragă neicușorule Talent ales și Glorie măreață producători de sens pe fiecare cartier uliță stradă doar porumbul rămâne în fiecare toamnă necules înspre păduri ființa noastră plăpândă fuge adeseori inima noastră toată în sărbătoare dinspre păduri bate sufletul acesta nemărginit sub înaltele ceruri o mână de humă cu ochi și gură crește pe umbră adumbrind acest țărm călător val peste val corabie firavă fără pânze care la rându-i adumbrește alt trup mult mai fără de ramuri mult mai fără de frunze mult mai fără de păsări dinspre păduri ființa noastră plăpândă fuge adeseori în bătaia celor trei vânturi celor trei timpuri aproximative unul în răsărit mult prea trist mult prea aproape unul în amiază șovăitor mult prea departe unul în amurg mult prea frumos mult prea prelung mult prea fără de moarte !.. |