| Articole |
| Versiunea PDF |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Mihai DuţescuSCRISORI DIN INFERN Primul client Care a intrat în magazin, sau în biroul meu, de vândut idei a fost o doamnă în doliu, tânără şi frumoasă, cel puţin aşa se ghicea sub voaleta transparentă din mătase de China; domnule, soţul meu a plecat în rai, ieri după-amiază. Cum vă numiţi? Da, da, da... n-am vrut să-i spun că soţul de care vorbea e în iad, că l-am văzut în cazanul principal de la primărie. Cu ce vă pot ajuta? Păi, stimate domn, vreau să-mi daţi o idee în legătură cu discursul funebru pe care trebuie să-l rostească doctorul de familie, prietenul nostru... Nu vă mai osteniţi, doctorul ştie ce să spună, soţul dumneavoastră a fost pacientul lui, doar el l-a omorât... Lecturi în tren Ce citiţi?, Kant, îmi făcu o impresie bună doamna grasă ca un caşalot care citea Kant în trenul amărât ce traversa iadul într-o zi geroasă de iarnă. Kant şi mai cum?, întrebai eu cu intenţii vădit pornografice, dar doamna mi-o reteză scurt, spunându-mi că soţul ei a murit de moarte bună călcat de tren şi că din cauza asta a uitat cum îl mai cheamă pe Kant care scrie romane foarte frumoase, uşoare, bune de citit în trenul acesta amărât care traversează iadul într-o zi geroasă de iarnă Îmi pare rău, îi spusei şi arborai o mină melancolică, să nu vă pară rău, era o brută care mă teroriza, mă punea să fac toate alea şi încă pe deasupra, şi nu citea decât mersul trenurilor, volumul doi. Am două Un domn mi-a solicitat să-i execut îngeri pe comandă, mi-a spus că şi iadul trebuie să aibă îngeri, aşa pentru culoare, cine nu vrea să-şi ţină în casă un înger, doi, să poată să-i obţină, să fie eventual şi o lege care să permită să posezi îngeri, să ai un permis de port înger, ar fi bine, te-ar mai păzi de rele, de ispite, nu ai fi corupt atât de uşor... ce lucru frumos vreţi dumneavoastră să facem îngeri la comandă, ca nişte păpuşi vorbitoare, ca nişte bambola lavabile, dar ce sex ar trebui să aibă?, am întrebat, Fără sex să fie, mi-a răspuns domnul, îngerii adevăraţi nu au sex, sau au două ca mine, şi a început să râdă, scoţându-şi monoclul de la ochiul stâng. A crezut O experienţă cu adevărat extraordinară a fost setul de scrisori de dragoste care mi-au fost cerute de diverse persoane ce mi-au trecut pragul în această perioadă de ucenicie în infern, la serviciul acesta de vândut idei unde, ca să fiu sincer, n-am dus-o rău deloc un preşedinte de A.G.A., împins înainte de muşchii fleşcăiţi ai unui partid din 2 litere se îndrăgostise subit şi în acelaşi timp de secretara lui, o blondă, cu ţâţele subţiri şi lungi, întinse în stânga şi în dreapta pieptului ca două furtune de cauciuc pe care eşti tentat să pui ciorapii la uscat i-am scris ăsteia precum Cyrano de Bergerac, că e atât de frumoasă încât în preajma ei se ofilesc frunzele şi petalele florilor... nenorocita a crezut. Aşa cum m-am gândit... Am dat un anunţ în Vocea iadului, cotidian tâmpit, dar tare la publicitate şi anunţuri angajez înger. Rog seriozitate şi bineînţeles telefonul. Mulţi m-au sunat să mă certe, cum adică să angajezi îngeri în iad, Bă tâmpiţilor, le-am spus, îngerii adevăraţi nu sunt în noi, acolo e inflaţie de îngeri, aici îi găseşti, cu măştile diavolilor pe faţă, ca într-un carnaval la Veneţia. seara m-a sunat o femeie cu o voce de înger, în legătură cu anunţul, ştiţi, eu sunt pură şi curată ca o lacrimă, ce v-ar interesa de la îngerul pe care vreţi să-l angajaţi? Nimic, i-am răspuns, doar să-l privesc şi să mă inspir atunci când cânt la flaut vă deranjează dacă mi-am schimbat sexul, mă întrebă vocea, am fost măcelar dar îmi plăceau foarte mult femeile, aşa că m-am gândit... La Passionata Haydn compunea la un pian invizibil, era aplecat peste clape ca un vultur bătrân care nu-şi mai poate devora prada, sângera, visase că a scris La Passionata, m-a întrebat ce mai e pe pământ, dacă se moare tot atât de uşor şi i-am răspuns că acum se moare mai uşor ca niciodată, că suntem atât de răi încât nu putem deveni buni pentru ca vestitul ciclu să se închidă, Haydn părea senin, Nu moartea m-a speriat ci muzica, mi-a spus el aranjându-şi coroana fierbinte pe frunte, muzica m-a speriat întotdeauna, e prea mare pentru oameni, e prea periculoasă, muzica adevărată o poţi asculta numai după moarte... Reci ca gheaţa Vreau să-mi compuneţi o scrisoare de dragoste, îmi spuse în şoaptă Juna Hurmuzachi, avea şaptezeci de ani şi o mână mecanică conţinând ultimele cuceriri electronice americane şi japoneze, se mişcă mâna asta mecanică de speriat: suflă nasul (aşa scrie în prospect), apucă marginea testamentului fără să-l îndoaie, ia bomboana de pe colivă cu o graţie divină, (unghiile ei sunt din plastic şi sunt date cu ojă de-aia scumpă), scarpină dogul german în fundul urechii, face pa-pa şi ridică şi două degete în semn de V, adică victorie, adică ne-am dat mari şi s-a ales praful, mă rog mâna m-a fascinat... Îmi scrieţi o scrisoare de dragoste, vreau să i-o trimit domnului Isac, ceasornicarul, ce tip drăguţ... Vă scriu doamnă, vă scriu şi-i mângâiai degetele reci ca gheaţa. Călăul Călăul are ochii albaştrii, e îmbrăcat elegant şi în viaţa particulară e chiar un om foarte simpatic, călăul are rude în America, era să-l dea afară ăia de dinainte din cauza dosarului, dar a dovedit că unchiul din America era, de fapt, trimis şi el tot în misiune şi făcea pe fugitul, mă rog, chestii uzuale... deci călăul ştie să se facă plăcut chiar şi aici în infern, el se adaptează oriunde, acum e la sectorul capete: le taie mărunt ca pe ceapă, le pune la fiert până le sar ochii şi le împăiază cu amintiri de-ale lui din armată, la sfârşit capetele sunt pregătite pentru mileniul trei. Apropo, v-aţi pregătit de întâlnire? Eclipsa La întunericul nostru proverbial, eclipsa a fost aproape o lumină, bezna ei părea luminiţa de la căpătui tunelului, alerga lumea să vadă gaura negară a soarelui de parcă erau bezmetici, sperau să se indexeze ceva acolo, să se coreleze cu inflaţia, aiurea, întunericul s-a mărit de atuncea şi se măreşte mereu eu am rămas cu ochelarii ăia de hârtie pe nas, am uitat să-i mai scot, doamne fereşte, poate mai vine o eclipsă şi să fiu pregătit, nu să orbecăi după lumânare, să-mi sparg capul, nişte ţărani din Sadova poartă şi ei ochelarii de-atuncea, ară cu ei, ies pe ogor înhămaţi la plugul de lemn, da au ochelari de eclipsă, mare lucru e să ai ochelari, te dai intelectual, ba chiar poţi ocupa un post de ţăran fără concurs şi fără curriculum... Ghid de conversaţie Citeam un ghid de conversaţie în iad, când sună clopoţelul de la uşă, uitasem să vă spun că la mine în birou când intrai suna clopoţelul, ca în vechile farmacii cu mojare de porţelan în vitrină şi cu acele cântare galbene de-ţi venea să-ţi măsori sufletul cu ele. Deci sună clopoţelul şi doi domni serioşi, cu costume şi cu cravată se opriră în faţa mea, părând doi morţi care se interesează dacă le-a venit pensia, că ăştia după 90, au fost trecuţi în rezervă că băteau prea tare. Vă rog, îi îndemnai, dar ei tăceau şi aveau o privire bovină, fără expresie, doriţi ghidul acesta de conversaţie şi ei spuseră la un moment dat No comment, că aşa văzuseră la televizor. Se poartă Se poartă angoasa, nu poţi fi un intelectual adevărat (adică dintr-ăla care vinde bere şi rom) dacă nu eşti puţin speriat şi dacă nu te duci la doctorul de cap să-ţi dea un pumn de hapuri şi să vii acasă să-i spui nevestii că ţi-a recomandat ceva contra stresului şi eventual să porţi ochelari, că vorba aia dai un ban şi ai rame de aur Deci suntem toţi speriaţi de bombe, ba că te dă afară, ba că rămâne repetent copilul, ba că n-ai ce mânca la prânz, ba că n-ai ce mânca seara, ba că vine cutremurul, ba că se schimbă regimul, ba că n-ai pantofi, ba că soacra a dat în inflamaţie, ba că plouă prin acoperiş, ba că n-ai talent, ba că n-ai algoritm... Mă rog e o sperietură în iad, de te-apucă toţi dracii! Numai Eminescu Spre seară poposii la casa de modă Haine frumoase ca de mort, de unde se îmbrăcau toţi nepricopsiţii ajunşi mari pe la primărie şi unde era patroană o doamnă numai sfârc şi moţ pe care o cunoscusem la o sindrofie dată în cinstea veteranilor iadului Doriţi să vă trageţi o haină de mătase şi de muselim selo sau un pantalon cu bretele slip? Nu doresc nimic, doamnă, vroiam doar să vă întreb dacă ştiţi povestea cu regele gol? O, cum să nu, se hlizi patroana (avea panglicuţe roz în părul slinos şi ţâţele revărsate sub rochia mov, cum să nu aud de regele gol, doar se îmbracă la noi Şi rămâne tot gol, completai eu zisele patroanei, Aveţi haz, reluă dânsa povestea, îmi place să văd regii goi în magazinul meu, şi-i îmbrac, să semene şi ei a oameni Îmbrăcaţi-i doamnă, numai Eminescu are voie sa stea gol, în faţa Ateneului. |