Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Mihai Duţescu

SCRISORI DIN INFERN

Primul client

Care a intrat în magazin, sau în

biroul meu, de vândut idei

a fost o doamnă în doliu, tânără şi

frumoasă, cel puţin aşa se ghicea sub

voaleta transparentă din mătase de

China; domnule, soţul meu a plecat

în rai, ieri după-amiază. Cum

vă numiţi? Da, da, da... n-am

vrut să-i spun că soţul de care vorbea e

în iad, că l-am văzut în

cazanul principal de la primărie.

Cu ce vă pot ajuta? Păi, stimate

domn, vreau să-mi daţi o idee în

legătură cu discursul funebru pe care

trebuie să-l rostească doctorul de

familie, prietenul nostru...

Nu vă mai osteniţi, doctorul ştie ce

să spună, soţul dumneavoastră a fost pacientul lui,

doar el l-a omorât...

Lecturi în tren

„Ce citiţi?”, „Kant”, îmi făcu o impresie

bună doamna grasă ca un caşalot care citea

Kant în trenul amărât ce traversa iadul

într-o zi geroasă de iarnă.

„Kant şi mai cum?”, întrebai eu cu intenţii

vădit pornografice, dar doamna mi-o

reteză scurt, spunându-mi că soţul ei a

murit de moarte bună călcat de tren

şi că din cauza asta a uitat cum

îl mai cheamă pe Kant care scrie

romane foarte frumoase, uşoare, bune

de citit în trenul acesta amărât care

traversează iadul într-o zi

geroasă de iarnă

„Îmi pare rău”, îi spusei şi arborai o mină

melancolică, „să nu vă pară rău, era o

brută care mă teroriza, mă punea să fac

toate alea şi încă pe deasupra, şi nu citea

decât mersul trenurilor, volumul doi”.

Am două

Un domn mi-a solicitat să-i execut

îngeri pe comandă, mi-a spus că şi iadul

trebuie să aibă îngeri, aşa pentru culoare,

cine nu vrea să-şi ţină în casă un înger, doi,

să poată să-i obţină, să fie eventual şi

o lege care să permită să posezi îngeri,

să ai un permis de port – înger, ar fi

bine, te-ar mai păzi de rele, de ispite,

nu ai fi corupt atât de uşor...

ce lucru frumos vreţi dumneavoastră

să facem îngeri la comandă, ca nişte

păpuşi vorbitoare, ca nişte bambola –

lavabile, dar ce sex ar trebui să aibă?,

am întrebat, Fără sex să fie, mi-a

răspuns domnul, îngerii adevăraţi

nu au sex, sau au două ca mine,

şi a început să râdă, scoţându-şi

monoclul de la ochiul stâng.

A crezut

O experienţă cu adevărat extraordinară a

fost setul de scrisori de dragoste care mi-au

fost cerute de diverse persoane ce mi-au

trecut pragul în această perioadă

de ucenicie în infern, la serviciul

acesta de vândut idei

unde, ca să fiu sincer, n-am dus-o

rău deloc

un preşedinte de A.G.A., împins înainte

de muşchii fleşcăiţi ai unui partid

din 2 litere se îndrăgostise subit şi

în acelaşi timp de secretara lui, o blondă,

cu ţâţele subţiri şi lungi, întinse în

stânga şi în dreapta pieptului ca două

furtune de cauciuc pe care eşti

tentat să pui ciorapii la uscat

i-am scris ăsteia precum Cyrano de

Bergerac, că e atât de frumoasă încât

în preajma ei se ofilesc frunzele şi petalele florilor...

nenorocita a crezut.

Aşa cum m-am gândit...

Am dat un anunţ în Vocea iadului, cotidian

tâmpit, dar tare la publicitate şi anunţuri

„angajez înger. Rog seriozitate” şi bineînţeles

telefonul. Mulţi m-au sunat să mă certe,

cum adică să angajezi îngeri în iad,

Bă tâmpiţilor, le-am spus, îngerii adevăraţi

nu sunt în noi, acolo e inflaţie de

îngeri, aici îi găseşti, cu măştile diavolilor

pe faţă, ca într-un carnaval

la Veneţia.

seara m-a sunat o femeie cu o

voce de înger, în legătură cu anunţul,

ştiţi, eu sunt pură şi curată ca

o lacrimă, ce v-ar interesa de la îngerul

pe care vreţi să-l angajaţi? Nimic,

i-am răspuns, doar să-l privesc şi să

mă inspir atunci când cânt la flaut

vă deranjează dacă mi-am schimbat

sexul, mă întrebă vocea, am fost măcelar

dar îmi plăceau foarte mult

femeile, aşa că m-am gândit...

La Passionata

Haydn compunea la un pian invizibil, era

aplecat peste clape ca un vultur bătrân care

nu-şi mai poate devora prada, sângera, visase

că a scris „La Passionata”, m-a întrebat ce mai

e pe pământ, dacă se moare tot atât de uşor

şi i-am răspuns că acum se moare mai uşor ca

niciodată, că suntem atât de răi încât nu

putem deveni buni pentru ca vestitul ciclu

să se închidă, Haydn părea senin, Nu moartea

m-a speriat ci muzica, mi-a spus el aranjându-şi

coroana fierbinte pe frunte, muzica

m-a speriat întotdeauna, e prea mare pentru

oameni, e prea periculoasă, muzica adevărată

o poţi asculta numai după moarte...

Reci ca gheaţa

Vreau să-mi compuneţi o scrisoare de dragoste,

îmi spuse în şoaptă Juna

Hurmuzachi, avea şaptezeci de ani

şi o mână mecanică

conţinând ultimele cuceriri electronice

americane şi japoneze, se mişcă

mâna asta mecanică de speriat:

suflă nasul (aşa scrie în prospect), apucă

marginea testamentului fără

să-l îndoaie, ia bomboana de

pe colivă cu o graţie divină, (unghiile

ei sunt din plastic şi sunt date

cu ojă de-aia scumpă), scarpină

dogul german în fundul urechii,

face pa-pa şi ridică şi două

degete în semn de V, adică victorie,

adică ne-am dat mari şi s-a ales

praful, mă rog mâna m-a fascinat...

Îmi scrieţi o scrisoare de dragoste, vreau

să i-o trimit domnului Isac, ceasornicarul,

ce tip drăguţ...

Vă scriu doamnă, vă scriu şi-i mângâiai

degetele reci ca gheaţa.

Călăul

Călăul are ochii albaştrii, e îmbrăcat

elegant şi în viaţa particulară e chiar

un om foarte simpatic, călăul are rude

în America, era să-l dea afară ăia

de dinainte din cauza dosarului, dar a

dovedit că unchiul din America era,

de fapt, trimis şi el tot în misiune şi făcea

pe fugitul, mă rog, chestii uzuale...

deci călăul ştie să se facă plăcut

chiar şi aici în infern, el se adaptează

oriunde, acum e la sectorul capete:

le taie mărunt ca pe ceapă, le pune la

fiert până le sar ochii şi le împăiază

cu amintiri de-ale lui din armată, la

sfârşit capetele sunt pregătite pentru

mileniul trei.

Apropo, v-aţi pregătit de întâlnire?

Eclipsa

La întunericul nostru proverbial, eclipsa

a fost aproape o lumină, bezna ei părea luminiţa

de la căpătui tunelului, alerga lumea să

vadă gaura negară a soarelui de parcă erau

bezmetici,

sperau să se indexeze ceva acolo, să se coreleze

cu inflaţia, aiurea, întunericul s-a mărit de

atuncea şi se măreşte mereu

eu am rămas cu ochelarii ăia de hârtie pe

nas, am uitat să-i mai scot, doamne fereşte, poate

mai vine o eclipsă şi să fiu pregătit, nu să

orbecăi după lumânare, să-mi sparg capul,

nişte ţărani din Sadova poartă

şi ei ochelarii de-atuncea, ară cu ei,

ies pe ogor înhămaţi la plugul de lemn,

da au ochelari de eclipsă, mare lucru

e să ai ochelari, te dai intelectual, ba

chiar poţi ocupa un post de ţăran fără

concurs şi fără curriculum...

Ghid de conversaţie

Citeam un ghid de conversaţie în

iad, când sună clopoţelul de la uşă,

uitasem să vă spun că la mine în birou

când intrai suna clopoţelul, ca în vechile

farmacii cu mojare de porţelan în

vitrină şi cu acele cântare galbene

de-ţi venea să-ţi măsori sufletul

cu ele.

Deci sună clopoţelul şi doi domni serioşi,

cu costume şi cu cravată se opriră în

faţa mea, părând doi morţi care se

interesează dacă le-a venit pensia, că

ăştia după 90, au fost trecuţi în

rezervă că băteau prea tare.

Vă rog, îi îndemnai, dar ei tăceau

şi aveau o privire bovină, fără expresie,

doriţi ghidul acesta de conversaţie

şi ei spuseră la un moment dat „No

comment”, că aşa văzuseră la televizor.

Se poartă

Se poartă angoasa, nu poţi fi un intelectual

adevărat (adică dintr-ăla care vinde

bere şi rom) dacă nu eşti puţin speriat şi

dacă nu te duci la doctorul de cap să-ţi

dea un pumn de hapuri şi să vii acasă să-i

spui nevestii că ţi-a recomandat ceva

contra stresului şi eventual să porţi

ochelari, că vorba aia dai un ban şi

ai rame de aur

Deci suntem toţi speriaţi de bombe, ba

că te dă afară, ba că rămâne repetent

copilul, ba că n-ai ce mânca la prânz, ba

că n-ai ce mânca seara, ba că vine cutremurul,

ba că se schimbă regimul,

ba că n-ai pantofi, ba că soacra

a dat în inflamaţie, ba că plouă

prin acoperiş, ba că n-ai talent,

ba că n-ai algoritm...

Mă rog e o sperietură în iad,

de te-apucă toţi dracii!

Numai Eminescu

Spre seară poposii la casa de modă

„Haine frumoase ca de mort”, de unde se

îmbrăcau toţi nepricopsiţii ajunşi mari pe la

primărie şi unde era patroană o doamnă numai

sfârc şi moţ pe care o cunoscusem la o sindrofie

dată în cinstea veteranilor iadului

Doriţi să vă trageţi o haină de mătase

şi de muselim selo sau un pantalon cu

bretele – slip? Nu doresc nimic, doamnă, vroiam

doar să vă întreb dacă ştiţi povestea cu

regele gol? O, cum să nu, se hlizi patroana

(avea panglicuţe roz în părul slinos şi ţâţele

revărsate sub rochia mov, cum să nu aud

de regele gol, doar se îmbracă la noi

Şi rămâne tot gol, completai eu zisele

patroanei, Aveţi haz, reluă dânsa povestea,

îmi place să văd regii goi în magazinul meu,

şi-i îmbrac, să semene şi ei a oameni

Îmbrăcaţi-i doamnă, numai Eminescu

are voie sa stea gol, în faţa Ateneului.

Nr. 11/2012
Salonul Artelor Craiovene, „la număratul bobocilor”
de Cătălin Davidescu

Însemnări zilnice (I)
de Gabriel Chifu

Din Jurnal (2011)
de Gabriel Dimisianu

Pagini de jurnal (30)
de Gheorghe Grigurcu

Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon

Asinologie sau amintindu-mi de Ion Vădan
de Adrian Popescu

Numai efecte ale înmulţirii oamenilor şi cărţilor?
de Nicolae Prelipceanu

Un poet al uriaşilor: Ioanid Romanescu
de Nichita Danilov

Alt roman epistolar (II)
de Nicolae Oprea

Calea, Adevărul şi Viaţa
de Paul Aretzu

Timpuri moderne
de Bucur Demetrian

O exegeză brâncuşiană de excepţie
de Tudor Nedelcea

Despre Blaga şi Goethe
de Mircea M. Pop

Proiectul „SUSŢINEREA LITERATURII ROMÂNE VII” realizat de Uniunea Scriitorilor din România, cu sprijinul financiar al Guvernului României

Poeme
de Gabriela Gheorghişor

Întoarcerea imaginară din/spre spaţiul moromeţian
de Florea Miu

Poeme
de Mircea Bârsilă

Poeme
de Virgil Diaconu

Abilitarea maselor; omul mulţimii
de Ion Militaru

Poeme
de Ionel Ciupureanu

Poeme
de Emilian Mirea

Poeme
de Eugen Evu

Limbaj şi valoare – Caragiale şi Eugen Ionescu
de Ioan Lascu

Poeme
de Ion Georgescu

vitrina cărţilor
de Nicolae Coande

O scrisoare pierdută, într-o nouă versiune scenică
de Toma Grigorie

Poeme
de Mihai Duţescu

„Conştiinţă! Conştiinţă! instinct divin.....”
de Sonia Cuciureanu

O precizare necesară pentru condeierii severineni
de Ioana Dinulescu

Calendar al scriitorilor din Filiala Craiova a USR

Poeme haiku
de Ban’ya Natsuishi

© 2007 Revista Ramuri