Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Gil

        de Marie Redonnet

(fragment din volumul Dubluri)

A avea o măcelărie implică atât tărie de caracter, cât şi o mare grijă şi fineţe în a pregăti şi păstra cărnurile proaspete. Ca fiu al măcelarului, Gil este mai întâi fascinat de atributele desăvărşite ale tatălui, apoi dezgustat. Însă Gil se obstinează în a urma aceeaşi meserie ca tatăl său. De fapt, întreaga povestire este construită pe o mişcare continuă de atracţie / seducţie şi respingere / dezgust, pe care personajul o va acutiza, pentru că alterarea cărnii, pusă pe seama experienţelor erotice nesatisfăcătoare, cu femei mai în vârstă, aparent „împlinite”, nu-i domoleşte sila de bucatele însângerate şi afişate ostentativ în vitrină, ci dimpotrivă, o augmentează până la vertij şi putrefacţie.

Gil era fiul măcelarului. Aşezat pe scăunelul său, îl privea muncind pe tatăl său. Când va fi mare, Gil se va face tot măcelar. Măcelăria i se părea cea mai frumoasă meserie din lume. Totul îl pasiona în magazinul tatălui său. Era o măcelărie aşa de frumoasă într-un sătuc aşa de mic. Tatăl a întreţinut-o cu grijă mereu. Lui Gil îi plăcea la nebunie să vadă cum se îmbucătăţeşte carnea.

Aproape de doisprezece ani, Gil se schimbă brusc. Nu mai suporta măcelaria. Se întorcea târziu, când totul era închis şi tatăl său dormea. Prinsese obiceiul să meargă la oraş, singurul oraş de pe insulă. Treceau adesea mai multe zile până să se întoarcă acasă. Şi tatăl său se schimbase. Nu mai vorbea cu nimeni, nu mai lucra la fel de bine. Măcelaria lăsa mult de dorit. Mai târziu, când muri tatăl, locul fu de nerecunoscut. Gil reveni în oraş pentru îngropăciune. Nu avu nicio reacţie faţă de starea măcelăriei. O vându pe aproape nimic. Se hotărî să părăsească insulă şi să se îmbarce spre continent.

Gil se îndreptă direct spre capitală, unde fu angajat ca ucenic într-o mare măcelărie din centru. Era o măcelărie frumoasă, foarte curată, mult mai importantă şi modernă decât măcelăria tatălui său. Camioanele nu încetau să livreze cărnuri. Dar pe Gil nu-l interesa ceea ce făcea. Ţinea seama cu greu de sfaturile care i se dădeau. Carnea pregătită de el lăsa mereu de dorit. Avea mereu privirea îndreptată spre casă, unde trona patroana, tanti Groce, o femeie de vreo patruzeci de ani, puternică şi autoritară. Mânca mereu sandvişuri cu carne. Se interesa mereu de noul ucenic, favorizându-l în toate. Îi dădea chiar bucăţi din sandvişurile sale. Gil profita de situaţie, nu mai lucra aproape deloc. Într-o seară, după închiderea măcelăriei, tanti Groce i se dărui. Câteva zile mai târziu, aceasta îi propuse să plece cu ea în lume. Gil nu ezită. El nu-şi cunoştea patronul, care-şi petrecea zilele în cafenea şi nu intra niciodată în măcelărie.

Gil şi tanti Groce se instalară într-un mic oraş pe de continent. Tanti Groce îşi luase toate economiile. Acum, nu mai era cea care decidea, se lăsase cu totul în voia lui Gil. El fu cel care alese măcelăria. Ea nu vru nici măcar să se amestece. Era o măcelărie sordidă într-un cartier sărac. Gil refuză ca tanti Groce să stea la casă, aşa cum făcuse mereu în marea măcelărie a capitalei. El voia ca ea să-şi petrească toate zilele în camera de deasupra măcelăriei. Gil nu cheltuise nimic pentru a cumpăra măcelăria, dar cheltui o mică avere pentru a-şi amenaja camera. Cumpără mobilele cele mai scumpe şi aşternuturile cele mai fine. Tanti Groce stăpânea ca o regină în această cameră splendidă. Gil îi cumpără halate de mătase, parfumuri. Îi oferi o cutie de machiaj. El voia ca ea să fie mereu pregătită şi parfumată să-l aştepte. Se ocupa singur de măcelărie. Dar se ocupa prost. Se întâmpla ca marfa să se altereze. Măcelăria era murdară, cărnurile stricate. Lui Gil nu-i păsa. Toată ziua nu făcea decât să se ducă din măcelărie în cameră şi invers.

Gil lipsea din ce în ce mai mult din măcelărie. Petrecea în cameră aproape tot timpul. Nu putea să se mai desprindă din braţele lui tanti Groce. Atunci angajă un măcelar tânăr. Măcelăria se degrada tot mai tare. Pentru că Gil nu-i făcea nicio observaţie, măcelarul căpătă obiceiul să petreacă aproape întreaga zi la cafeneaua din faţă. Lăsa să putrezească marfa pe care nu o voia nimeni. Măcelăria degrada lent, fără ca Gil să pară a se nelinişti. De altfel, nici nu mai cobora. Trăia închis în cameră, în braţele lui tanti Groce. Măcelarul angajat le urca mesele. Izul de putreziciune din măcelărie era atât de puternic, încât începea să cuprindă camera. Gil nu dădea nicio atenţie. Respira parfumurile lui tanti Groce. Cărnurile continuau să putrezească în măcelărie. Măcelarul îşi petrecea zilele la cafenea. Nu mai îndrăznea să pătrundă în măcelărie, care fu închisă în curând.

Într-o dimineaţ㠖 Gil dormea în fiecare zi tot mai mult – se trezi într-un pat gol. Tanti Groce dispăruse. Luase cu sine cele mai frumoase veşminte şi restul economiilor. La cafeneaua din faţă, tânărul măcelar dispăruse şi el. Gil făcu la fel ca în celelalte zile. Rămase închis în camera sa. Nu resimţea nicio tristeţe din cauza plecării imprevizibile a lui tanti Groce. Se simţea bine în cameră, de unul singur, în ciuda mirosului fetid. Cearşafurile de mătase erau încă impregnate cu parfumurile lui tanti Groce. Gil le mirosea, petrecându-şi astfel mai multe zile închis deasupra măcelăriei în descompunere. Mirosurile erau din ce în ce mai puternice. Măcelăria trebuie să fi fost într-o stare groaznică. Gil nu avea nicio treabă. Nu-şi dădea seama de nimic. Era din ce în ce mai slăbit, avea ameţeli. Atunci, avu o tresărire. Hotărî să iasă din cameră. Şi plecă de tot.

La întoarcerea pe insula natală, Gil simţi că a renăscut. Îşi recăpătă forţele. Se angajă în marea măcelărie din oraş. Făcu impresie bună. De-acum, dorea să devină un bun măcelar. Trăia modest. Cu banii pe care îi punea deoparte, voia să cumpere într-o bună zi o măcelărie. Ar fi putut răscumpăra chiar măcelăria tatălui său, cu condiţia să ofere un preţ bun. Gil era mândru de măcelăria în care lucra. Cărnurile erau de calitate superioară. Gil ştia acum să le prepare bine. Dar începea să aibă din nou ameţeli. Era forţat să se aşeze în mijlocul lucrului, aşa de tare îl durea capul. Nu mai suporta nici mirosul cărnii. Patroana sa, tanti Troce, îi răcorea fruntea cu batista sa îmbibată cu parfum. De fiecare dată când îşi recăpăta cunoştinţa, Gil o vedea aplecată asupra lui. Nu se gândea decât la ea. Îi făcu curte cu succes. Câteva zile mai târziu, ea îi propuse să plece împreună.

Gil şi tanti Troce se îmbarcară să plece de pe insulă. Tanti Troce îşi luase toate economiile. Ea voia să-şi cumpere o măcelărie frumoasă în capitală. Lui Gil îi mergea mai bine, durerile dispăruseră. Se instalară într-o măcelărie mare din centru. Tanti Troce supraveghea tot. Nu părăsea niciodată casa de marcat. Măcelăria era prosperă. Cât despre Gil, nu-i păsa de nimic şi-şi petrecea zilele la cafenea. Dezamăgită, tanti Troce se distanţă de el. Angajă un măcelăr tânăr pentru a o ajuta, Gig. Gig dovedea o mare dexteritate în a îmbucătăţi marfa. Tanti Troce era mândră de măcelarul său cel tânăr, pe care îl recompensa. Într-o seară, i se dărui.

Gil se întoarse pe insula sa natală. Avea chef să-şi revadă satul în care nu mai revenise de la moartea tatălui său. Măcelăria era închisă şi abandonată. Măcelarul falimentase din cauza măcelarului ambulant care îl concurase şi îl strivise. Avea chef să se instaleze. Măcelarul ambulant îi propuse să lucreze cu el. Gil acceptă. Mergea din sat în sat să vândă carne. Evolua bine. Patronul era mulţumit de el. Gil făcea economii pentru a răscumpăra măcelăria tatălui său. Proprietarul i-o dădu pe nimica, fericit că a scăpat de ea.

Gil vopsi măcelăria. Cumpără cărnuri proaspete. Le dezosa şi le pregătea mai bine decât măcelarul ambulant. Totuşi, nu reuşea deloc să-i atragă pe locuitori, care continuau să cumpere carne de la măcelarul ambulant. Atunci Gil se întristă şi se îmbolnăvi. Avea din nou ameţeli care îl slăbeau tot mai tare. Gil nu se mai ocupa de măcelaria lui, nu se mai ridica din pat. Puţin câte puţin, mirosurile învăluiau camera. Gil nu reacţiona deloc. Era cuprins de o mare slăbiciune.

Măcelarul ambulant începu să aibă mult de alergat dintr-un sat în altul. Se hotărî să se aşeze la casa lui. Avea intenţia să-i propună lui Gil să-i cumpere măcelăria. Locuitorii întregului sat îi deveniseră clienţi. Ar fi venit la măcelărie dacă el ar fi devenit noul proprietar. Când intră în măcelărie, crezu că o să leşine din pricina mirosului. Gil era mort de mai multe zile. Măcelarul ambulant plecă. Măcelăria nu fu niciodată cumpărată şi se ruină treptat.

Traducere şi prezentare de

Irina Georgescu

Nr. 01-02 / 2013
Versuri
de Gabriel Chifu

Un poet de tranziţie
de Octavian Soviany

PREMIUL NAŢIONAL DE POEZIE „MIHAI EMINESCU” PE ANUL 2012

Din Jurnal (2010)
de Gabriel Dimisianu

Pagini de jurnal (32)
de Gheorghe Grigurcu

Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon

Poeme
de Iulia David

Intelectualitate şi credinţă
de Adrian Popescu

Corbii interesaţi
de Nicolae Prelipceanu

America văzută în chip de rinocer
de Nichita Danilov

Premiile Filialei Craiova a U. S. R. pe anul 2011

O altfel de istorie a lumii
de Paul Aretzu

Dificultatea de fi modern când eşti din Sud
de Gabriel Coşoveanu

Triada poeziei
de Gabriela Gheorghişor

Etică şi poetică
de Daniela Firescu

Fata din grădina moldavă
de Ioan Lascu

Moartea literaturii se amână
de Horia Dulvac

Nicolae Manolescu şi Eugen Negrici: Argumente ontologice hard pentru actualitatea şi perpetuarea istoriei literare
de Ştefan Vlăduţescu

Ultimul vărar
de Nicolaie Băbălău

Casa dintre cuvinte
de Florea Miu

Un călător între timpuri: Georg Cristoph Lichtenberg
de Andrei Zanca

Poeme
de George Vulturescu

Înmormântarea lui „Dandy de la Paris” n-a mai avut loc1
de Gheorghe Schwartz

Poeme
de Eliza Novac

Despre viclenie
de Ionel Buşe

Cărţi primite la redacţie:

Poeme
de Mircea Stâncel

vitrina cărţilor
de Nicolae Coande

Zâmbetul durerii sale
de Viorel Mirea

Semnal editorial

Psihologia infinitului pustiu
de Ion Militaru

Crucea Caraimanului
de Viorel Dianu

Poeme - (1888-1967)
e Füst Milán

Poeme
de Tudor Opriş

Careu de valeţi
de C. Voinescu

O nouă revistă - Romanian Book Review

Poeme
de Felix Sima

Limbajul fantastic într-o perspectivă a esteticii ritmului
de Ala Sainenco

Comunicat U.S.R.

Carnet plastic
de Cătălin Davidescu

Viața din culise
de Toma Grigorie

Comunicat U.S.R.

Reverii
de Dan Eugen Dumitrescu

Debut
de Roxana Ştiubei

Poeme
de Vasile Iftimie

Calendar al scriitorilor din Filiala Craiova a USR

Parodie
de Lucian Perţa

O clară încercare de manipulare

Gil
de Marie Redonnet

© 2007 Revista Ramuri