| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Petruț PârvescuLuni 1. prima zi şi fără de cuvânt un zaţ enorm de fericire freamătă pe bulevardul oricărei victorii efluvii genetice din bantustanele îndestulării contemplu frunza anotimpului tânăr (obicei provincial după ultima glaciaţiune) lichenii argintii meduze alge mucegaiul rânced pe la colţuri agăţat de buzele zilei cărnoase f i i n ţ ă a p r o x i m a t i v ă m e m o r i a în nord-estul provinciei printre tarlale şi haturi mănoase la-ntretăierea liniilor din palmă îndoiala face ravagii întru izbândă lucrarea în poarta deschisă redescoperă umbra cu binecuvântare ascut smerit cuvântul astăzi şi murmur până la sânge nemişcarea redă forma dintâi un simbol repetat mereu mai apoi pe coridoarele geneticii o liturghie abstractă ce-şi caută timid identitatea pierdută înnumărându-te fiinţă a destrămării pe coridorul strâmt dintre maluri în învelişuri de aur urci fiecare rădăcină a ta prin ţărâna veacurilor punct şi linie deopotrivă cifră stelară în a şti a simţi a putea idei în armonie forţe depline iubirii în muzica fecundă geometriei zidire la-ntretăierea unghiurilor plane undeva un Z E R O retoric multiplicând golul absent al viitoarelor prezenţe dincolo de liziera mâinii mereu aceeaşi câmpie albă şi el nenumăratul căutând marginea acestor obiecte jilave cuvânt din cuvânt reface trupul celulei între maluri de carne înfloreşte un imens crin de sânge de acolo spre-ncoace de aicea spre acolo să facem o spărtură concretă să se vadă CRĂPĂTURA să se miroase să se pipăie să se audă din scorbură în scorbură întreaga noastră pădure lichidă întreaga noastră făptură rebelă prin codrul nevoii aceste minunate lumi mereu de prăsilă ecou repetabil pe ecranul de lut al computerelor fălcoase aurora celulei devoră orice imaginaţie lumi stele parale care nu există există numai gutenberg pixelii uter lângă uter în galaxia circuitelor de siliciu spermatozoizii atomici şi ovule de platină în fiecare anotimp al peşterii cu uimire şi teamă rescriu reproduc recreează c î m p i a n u m e r e l o r U N U rămâne singurătatea tuturor într-unul vector biped cu cele date de marginea obiectelor nedefinite o piatră tombală în erecţie înflorind pe tăbliţa cerată steaua umedă a unei jumătăţi multiplicate sens în sens pe nisipul cercului suprafaţă vis în vis fără memorie între un cer şi celălalt cer pământ copilăria punctului îndrăgind geometria D O I cu tine într-o tăcută şi lungă pribegie disperat de neodihnă în echilibru eprubetei umede recuperând spaţiul morţii duale iubirea opozabilă născându-te născândumă cu drept de folosinţă şi uitare proprietatea unui spaţiu mediocru T R E I în echilibru aceste cuvinte nerostite într-ale duhului provincii răsăritul obiectual în căuşul bătucit al pleoapelor ce-n prelungirea mâinii reface suprafaţa umbrei o joacă măruntă a pubertăţii cu organele răsucite în scorbura ascunsă vederii acolo unde ecuaţia formelor intime redă distanţa dintre ochi şi dinte un răsucit de semn ca o poruncă încălcată mereu cu îndemânare până la plăsele-n peştera virgină prelungirea pietrei din care gândul fecundat zboară ou şi naşte toată viaţa moartea desăvârşit de mândru şi de trist în alergare FIUL UNUI OM SINGUR PATRU întemeiat pe alocuri în alveolele geometriei pe când apele negre se retrăgeau în ele însele ceva nenumărat apărea timid în peisaj sfidând gravitaţia luminii anotimp vânat pe stâlp şi literă şezând şi plângând lângă un fluviu mare alb fără maluri CINCI cu soare şi lună fiecare întoarcere spre posibil în unghiul centrului devastat muşcat de sămânţa tânără aruncată între brazdele umede zbor invers lacom de neforma dorinţei în mâna deschisă de copilăria trupului prelungind agonia iubirii ŞASE nedefinită limbă semn care deschide în aşternuturile cărnii alfabetul pe uliţa darurilor păcatul literei cu trup un trup iubit de sine însuşi ŞAPTE petale în cele şapte petale spaţiu în neodihnă perfectă lacrima frântă în cetatea trupului liniştea alergării VII + UNU în ordine inversă roata spiţelor cu numărul centru dintr-un lut într-un alt lut forma aleasă la vama din veacul vecilor 2. prima cronică de familie undeva pe malul oltului în amurgul copilăriei mele când încă mai dospea rânza sub pielea subţire şi lujerii de sânge trosneau sub bucile amiezii când îmi mijea timidă şi leneşă mustaţa colilie sub tâmpla stângă a umărului drept şi ochiul ager prindea definiţia umbrei urcam adumbrit de îndoială uliţa strâmtă a grădiştei oltene legănată de valuri la cumpăna vremilor dor peste dor pe atunci era un timp lunecos şi rece prindeam promoroaca din aer şi aripi de gheaţă îmi creşteau pe şira spinării dar surâdeam mândru prin bodegile clare acolo printre muşterii veseli şi mese murdare îndelung stângaci mestecând ostăşeşte ţigara rătăcită în cercuri puturoase de fum de ţigară supa de prună tare din faţă prima mea lecţie de gastronomie ciorba spartană învăţam şcolăreşte ciocnind sec paharul de ceară fără să se spargă ochiul cumetrei învăţam cum devii bărbat peste noapte fără muieri şi vădane pe atunci prima lecţie adevărată de gramatică în aer liber b a c i u l cum i se dusese vestea peste trei râuri megieşe cu ortacii săi proaspăt ieşiţi din şut mândri şi ţanţoşi de primele lor vagoane de plumb de primele lor decoraţii prinse oarecum grosolan de rever atât de râvnite însă de alţii şi de mine la fel ne povestea îndelung odiseea albastră nu prea pricepeam bine cum vine treaba mai mult citea acolo deasupra dar nu se vedea cartea şi slova de aur se risipea la-ntâmplare prin aerul rânced şi moale auzeam aşa ca prin vis într-un târziu vorba lui hotărâtă şi groasă haideţi bă fraţilor s-a făcut târziu . e d i m i n e a ţ ă cine apuca să scrie poemul era un om era făcut . era fericit cine nu aştepta înfrigurat la colţul săptămânii rândul altor duminici mult prea devreme mult prea târziu am trecut şi eu helespontul a). t o t u l începe aidoma unor pustiiri lichide cuvinte lichide dincolo de concepte un creier apos curge printre picioarele noastre în paharul coacervatic pe fundul acestei mări albe verificat de pudoare şi milă acolo între straturi subţiri decolorate C I C A T R I C E A amprentei deschisă direct pe scoarţa p u n c t u l u i u m e d b). un popor întreg de numere neamuri suprapuse gesturi arhitectonice ale celor trei timpuri obiective între brazde de carne aburinde râuri de spumă în fiecare spaţiu liber o fereastră curge prin tavan bile şi cuburi linii şi plane o geometrie a formelor lichide stau şi contemplă acest echilibru frenetic c). pe uliţa largă mă uit şi nu văd ascult şi nu aud la primărie şi în cimitir aceeaşi dezordine obsesivă o întreagă mistificare a formulelor consacrate baza genetică a oricărei celule cumsecade atunci mi se scurg pe trahee bucăţi de cuvinte consoane vocale interjecţii cu miros de transpiraţie mă spăl în fiecare dimineaţă cu o faţă dublă pun semn la ochi membrelor şi inima ascultă pumnalele de sânge cum îmi devoră carnea înot în cristalinul tău ca o meduză îmi spui uşurată şi totul se termină la următoarea crăpătură a pielii fortăreţe abstracte toate cuvintele atinse de celula ta fără gratii senzaţia care dezbină jocul androgin în copilăria visului mergem şi nu mergem de mii de ani între limitele unei închipuiri viscerale cu steaua aceea pe gură pe un cer fără de stele pipăindu-ne îndelung marginea |