Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Teodor Preda

Imaginea

niciun  lucru efemer nu  încremeneşte după Moarte

n-are rost să cari ceva după tine

nimeni nu vede  

nimeni nu aude

şi sigur vei fi reţinut

pe drumul fără întoarcere

 

imaginile vor povesti de la sine

ceea ce au adunat despre tine

fără să ştii

şi-ţi vor susţine adevărul

 

pe Pământ

tot caut rădăcini aeriene

să le spun cum să reţină 

imaginea de început a inocenţei

 

Iluzia

cicatricile se vindecă

dintr-un imens drag de durere

pe giulgiul unei depărtări

 

începutul trece în orice început al existenţei

şi croieşte destine

pentru cine nu se grăbeşte

 

nemişcat în mijlocul nopţii

oglindă ce captează imagini spre dimineaţă

prin ochii larg deschişi

aha! ar zice fratele meu iubit 

Iluzia –

ce  multiplică iubirea pământeană într-o mână

şi frigul eternităţii în cealaltă

 

Noaptea transparentă

amintesc neîncetat

să mă aşezaţi acolo unde ziua zămisleşte noaptea

cu înfrigurare

 frânghie ce mă leagă de frăţia solstiţiului

deoarece morţilor nu le pasă de timp şi de loc

de viaţa trecătoare

de Jiul ce curge nerăbdător printre maluri

de peştii zburători ce-aterizează pe mal

până la marginea mărăcinilor 

demineralizaţi de combustii nefericite

 

şapte ramuri năimite de viaţă

peste 7 destine

aşteptări în fapte fabuloase

luminişuri şi imagini recuperate pe orbite

amintiri despre noi

de parcă nici n-am fost

 

m-am aşezat într-o căruţă plină cu stele

să susţin primăvara-mi timpurie

să nu uit amintirile

ce ţâşnesc ca un gheizer

ce-mi spală faţa de călător grăbit

spre drumuri ce nu s-au definit

 

 ah! viaţa

un timp desfoliat de aşteptări şi de speranţe

gândul ce îmbărbătează Moartea

spadă ascunsă în tija unui crin alb

timp nefolosit

ce trece-n noaptea transparentă

 

© 2007 Revista Ramuri