Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Lucia Cuciureanu

Scrisori cu timbru londonez

Legătura s-a încheiat tocmai când vroiam să-ţi spun

ceva important.

L-am văzut într-un scuar oarecare

Deschidea o uşă georgiană roşie

Am reţinut numărul

Un minut am aşteptat. Semăna cu tine

Ţi-am luat o cană cu London 2012

Să bei cafeaua numai cu mine

Târziu mi-ai şoptit ceva la ureche

Şi toată noaptea am visat

Cum mă strecuram pe vârfuri

Singură printre versurile tale

Dimineaţa eram un poem

Atât de frumos încât

Londonezii se opreau, citeau

Şi mă priveau goală

De mâine începe restul vieţii mele

Cu tine ce-o să fac?

O să-ţi încurc numărul o vreme

Şi-apoi am să recunosc.

Nu pot să dorm

Se aude tic-tac la dreapta sus

Sunt orele risipite în aşteptare

Mă simt sub lamă ce taie

Ca un gater în esenţă tare

Dac-aş putea să reîntorc

Stolurile plecate din minte

Aş număra milioane până la zi

Şi n-aş reuşi să le aduc înapoi

Oraşul doarme pe partea stângă

În întuneric nu-ţi aud şoapta

Şi pleoapa îmi cade peste lucruri

Fără importanţă. Râd isteric

Şi mi-e frică. Unde eşti?

Străzile gem de răniţi

Uitaţi în saloane ticsite

Pentru noi nu mai e loc

E noapte lungă şi dimineaţa

Sigur ar fi o eroare.

E vorba despre ploaia care face nori

Stăm ca doi copii îmbrăţişaţi

(de cine ne e frică?)

în pădurea format A3

Ascultăm cum bate o inimă

în stânga împrejur

Noaptea ne învăluie netăcută

O lumină pâlpâie albastru

de metil diluat în sărutări

Până se stinge dincolo de nori

Ploaia scufundă în valuri

greşeala. Sau aşa credem noi.

Cred că o să comand o limonadă cu frunze de mentă

Declaraţia de dragoste

Care ţi-a plăcut ţie

Am înţeles-o în sfârşit

Şi inima e pe cale

Să-şi piardă mecanismele

„Te mai gândeşti la mine

Sau iau un noliprel?”

(Nu mă părăsi că mor

Costă mult funerariile

Şi e deranj mare)

Menta râde de noi

Limonada împreună e verde şi rece.

Recviem pentru fratele ucis într-un război fără eroi

Tramvaiul unu m-a adus ieri

în staţia Dublin

Sub scară, pe şine

am văzut un porumbel

pe burtă

cu aripile în jos

În faţa gării am numărat

treizeci şi şapte. Că am pus punct.

Ciuguleau migdale şi nuci

din palmă.

Erai viu,

dar

celălalt era fratele meu.

Au început să-mi iasă pistrui

Ca la irlandeze.

© 2007 Revista Ramuri