Momente franceze

Un grup de scriitori, Gabriel Chifu, Nicolae Prelipceanu, Dan Cristea, subsemnatul (cărora li s-a asociat delegatul adjunct al Delegaţiei permanente a României la UNESCO, istoricul Lilian Zamfiroiu - preşedintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, fiind la Bucureşti),  a reuşit ca, vreme de o săptămână, să se vorbească iar despre literatura română, în mediile culturale din  Lyon şi la Paris.     Invitaţiile venite din partea  ICR Paris şi ale tinerei  universitare, de la San Quentin en Yvelines, d-na Roxana Tirea-Badouin, s-au situat cumva în siajul Salonului de Carte de la Paris, din acest an.

Manifestarea de amploare desfăşurată  la Porte de Versailles, din aprilie, a fost minuţios analizată de presă, pentru a nu mai insista şi noi. Acolo, în sudul Cetăţii luminii,  a fost şi ,,casa’’, pentru câteva zile, a scriitorilor mai sus amintiţi, prezenţe, sperăm, incitante, la mai multe dezbateri, recitaluri, discuţii amicale. Turneul scriitorilor a început cu dreptul, aş zice, la o librărie extraordinar de primitoare, ,,Le bal des Ardents’’, cu o intrare arcimboldiană, unde  arcul de boltă, compus din cotorul compact al volumelor viu colorate, îşi chema la desfătări livreşti fidelii. Recitalul celor trei poeţi, cu poemele traduse în limba franceză, portretele critice schiţate de Dan Cristea, dialogurile animate despre literatura tinerilor şi tirajele volumelor de poezie, despre internet şi popularitate, cred că au convins publicul, de vreme ce, o parte a acestuia, la un pahar de vin roşu,  a continuat colocviul, după ora programată a  întâlnirii. Moderatorul dezbaterilor, d-na Florica Courriol, traducătoare cunoscută din literatura română contemporană, a avut şi căldura amfitrionului, şi  tact şi generozitate, în rolul său. Despre succesul mediatic al  noului val de prozatori de la ,,Polirom’’, despre interes şi dezinteres literar/economic, apropos de autori de la noi, traduşi, expuşi, sau mai puţin expuşi pe tejghelele unor librării pariziene, ne-a vorbit, într-un cerc mai restrâns, traducaătorul Jean-Louis Courriol, cel care cunoaşte de mult timp literatura ţării noastre.  Oraşul din sudul Franţei are un Consulat general român bine organizat, sprijinind evenimentele culturale  şi d-na consul general, Gabriela Dancău, a ţinut să-l vizităm. Prilej de a vorbi despre şansa ca multe momente culturale româneşti din toamnă, ce se vor derula în urbea  străveche a ,, celor două  fluvii’’, Rhon şi Saon, cetatea  sfântului Irineu, a celebrei biserici ,,La Fourvičre’’, a nu mai puţin faimoasei catedrale gotice Saint Jean,  să însemne un punct de referinţă în memoria exigenţilor lyonezi.

Parisul universitar, extins la San Quentin en Yvelin, ne-a dat ocazia să dialogăm, din nou, după un recital, la care au participat, alături de noi, poetul Jacques Fournier, un actor francez, interpret al versurilor noastre. Studenţii d-nei Roxana Tirea-Badouin (care predă aici, nu limba şi literatura română, cum credeam, ci disciplina comunicării) s-au dovedit  nu doar apţi de un  dialog comunitar, dar şi  bine informaţi, sincer interesaţi să afle cât mai mult  despre literatura ca meserie, ca statut social, ca performanţă, premii, despre mecanismele succesului şi ale promovării. 

La sediul ICR, din Rue de l’Exposition, directorul  Alexandru Dobrescu, abia refăcut după o grea operaţie, a coordonat dialogul cu autori francezi, traducători, editori sau scriitori români stabiliţi la Paris. Sebastian Reichman, Bujor Nedelcovici, Dinu Flămând, în vervă galică, au evocat figura poetului care a reabilitat estetic limbajul poetic în anii 60, Nichita Stănescu. Revista La Traductričre, unde un grupaj consistent de versuri ale poeţilor români de azi aparţine Lindei  Maria Baros, a provocat meritate aprecieri pentru directorul publicaţiei, Jacques Rancourt, aflat în sală.  Profesori, profesoare, o autoare din Basarabia, Lucreţia Bârlădeanu, stabilită la Paris, prieteni sau viitori prieteni, lume a diversităţii, nu a adversităţii, cum definea de mult un scolastic francez Europa valorilor...