| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Ion Mariamarele secret
pentru mine
blocurile sunt munţi când trec de
şcoala 32 şi ajung la marginea cartierului
înspre sineasca îmi pare că aud cascada victoria
ori că văd în zare insulele
polineziei alteori
străduţele dintre blocuri pulsează ca nişte vene ducând
un sânge nevăzut către o inimă pe
care încă nu o ştiu privit cu al
treilea ochi cartierul poate să fie
magic şi dacă ignor oamenii mă pot crede în
tibet
văzut de sus
cartierul este o mandala însă cine stă să
îl contemple de la mare înălţime diavolii
sau îngerii? blocurile
magazinele şi casele (câte au mai
rămas) sunt (pentru cine vrea să le vadă)
cărţi de tarot când va veni
marele cutremur şi blocurile vor
cădea semnele tarotului de pe fiecare
carte o să se vadă şi împreună ele vor dezvălui mare
secret al universului
steaguri pe
turnuri
toţi vrem să
primim numai premiul întâi locurile
doi şi trei nu ne atrag toţi vrem doar
locul întâi şi până la urmă
toţi primim un glonţ în cap afurisita de
viaţă e nazistă
chiar dacă vrem
numai locul întâi încă trebuie să
punem steaguri pe turnuri şi să luptăm cu
dragonii încă trebuie să
ascultăm muzicile venite din ceruri noi
cei ce suntem doar maimuţele extratereştrilor şi ce frumoasă
este viaţa aici în calea
lactee printre stelele
înghesuite precum copacii în junglă
şi noi trebuie
să punem steaguri pe turnuri crezând că vom
lua numai premiul întâi şi dacă
steagurile noastre ar fi de hârtie şi turnurile de
carton şi dacă la
sosire ni se vor da premii pe orice loc am
ajunge tot aşa am
lupta?
într-o lume
solidă e bine să câştigi şi locurile doi
sau trei sunt bune într-o lume
solidă universul întreg îţi va fi cunună
de lauri ori de spini toţi vrem să
primim numai locul întâi fără să
ştim bine de ce
paradis
cum este să vezi
paradisul dar să nu ajungi
niciodată la el? doar în poze te
mai văd şi niciodată nu
te voi mai întâlni nu am cum să văd
pe cer comete care să-mi
anunţe venirea ta ca un mare
eveniment galactic
pentru dragostea
mea nu mai există casă voi fi
mereu pe drumuri voi merge mereu
de la un deşert la altul păşind
între versuri cum uriaşii
păşeau între munţi lacrimile mele
nu vor fi iordanul va fi secetă
mare în anii ce vor veni fără tine e
sărăcie pe pământ şi în cer
cei care conduc
universul nici nu ştiu cât
te iubesc dacă ar şti s-ar
teme într-o zi (în
viaţa asta ori într-una din
nenumăratele alte vieţi) voi
învinge sistemul şi te voi
întâlni pe tine paradis al meu
o balenă
ce lucruri
frumoase există pe pământ şi pe
alte planete eu le văd numai
în vis aşa cum te văd
şi pe tine castelul meu
este din altă lume acolo unde
lupt cu balaurii să te cuceresc acolo sunt
prinţul spaţiilor goale şi maestrul
vrăjilor făcute în gând
când visez nimic
nu este imposibil şi spiritele
naturii îmi sunt supuse ca unui mare zeu ce bine ar fi
dacă am trăi numai în vis
însă oricât prelungesc eu
noaptea (dând cu
întuneric prin cer) până la urmă
dimineaţa vine cu toată
frumuseţea şi oroarea ei eu îmi iau
costumul şi cravata (uniforma
cavalerului medieval) şi plec la muncă aşa cum altă
dată trubadurii se duceau spre
turnirurile de poezie sunt o balenă
eşuată pe uscat visez că zbor şi
chiar pot zbura |