| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Doina Drăguţgânduri răsucite
mă las purtată de un gând oarecare neîntrerupt pe nesimţite
alunec şi mă regăsesc aceeaşi pe cealaltă
parte a lui
trag concluzia că toate
gândurile mele sunt răsucite asemenea buclei lui möbius
nesfârşitul gol
egal nemăsurat strivind
singurătatea merg prin
nesfârşitul gol ce se
deschide marginile se
subţiază gândurile
neordonate presimt lumina întoarsă în ochiul descompus
diferenţe
mă întorc târziu pierdută-n
diferenţe cu umbra pe
umeri crescând cai nevăzuţi
năvălesc frenetic prin fiinţele ce mă compun într-o
ascensiune nesfârşită
forma sufletului
spaţiul din jur
s-a modelat după forma
sufletului meu absolutul părea
o clipă că se lasă atins de cel mai
îndepărtat cerc al minţii mele lumina se
contura în aură şi mă purta indecis
valul de
îndoială
scad depărtarea şi o micşorez până se face
punct adaug târziul până la orizont apoi ce rămâne se umple cu vânt
aşteptarea se
risipeşte în valul alb de îndoială
gânduri
concentrate
în spaţiul alb
nelocuit în afara mea desfăşor
depărtarea într-o
succesiune de zboruri gânduri
concentrice închid ultima mişcare
în descreştere mă apropii tot mai mult de
punct şi dispar
nedeterminare
sfidez legile şi
evadez din echilibrul
meu interior măsura
desăvârşirii (simetria dintre cereri şi
împliniri) se strică extensia din
increat într-o lunecare
de inform neales mă dispersează într-un spaţiu cu centrul
pretutindeni nedeterminare
dincolo de
tăcere
dincolo de tăcere
privirile... măsurându-ne singurătatea
ochii mei verzi despletesc
salcia lacrimile ei
curg râuri râuri...
mă adun clipelor
cum vântul ascuns între
frunze se adaugă
foşnetului
nenumire
rătăciţi şi ataşaţi de
efemer locuiesc splendori în clipele
descompuse
se spulberă în profunzime orice diferenţă pretutindeni se-nfiripă forma în contur
ceea ce nu are
nume este numele pe care-l dăm |