Marin Preda. Repere biobibliografice

Între biobibliografiile, puţine de altfel, consacrate scriitorilor români contemporani, recenta lucrare semnată de Stan V. Cristea, Marin Preda. Repere biobibliografice (RCR Editorial, Buc., 612 p.) este, dincolo de documentarea aproape exhaustivă, un omagiu adus „celui mai mare scriitor ivit în câmpia însorită şi eternă a Teleormanului”, la împlinirea a 90 de ani de la naştere şi a 70 de ani de la debutul său literar.

Structurată pe trei mari secţiuni (1.Reperele biografiei; 2.Reperele operei – în volume şi periodice; 3.Reperele receptării), lucrarea utilizează atât criteriul analitic, cât şi pe acela cronologic în ordonarea operei şi a referinţelor critice, adăugându-se la acestea un masiv «pachet» de indici (privind opera şi de nume), facilitând astfel o consultare «rapidă» a datelor privind opera şi receptarea acesteia în timp… Este vorba de „o premieră editorială absolută”, după cum se exprimă autorul, dacă avem în vedere paginile biobibliografice incluse în diferite volume sau chiar «Bibliografia» realizată în cadrul serviciului de documentare al Bibliotecii Metropolitane Bucureşti de Bogdan Corneliu Stănescu.

Foarte bun cercetător al vieţii şi operei lui Marin Preda (el însuşi autor al unor masive documentări în etnofolcloristica Teleormanului), dl Stan V.  Cristea a consultat – vreme de câţiva ani buni – un vast material arhivistic atât la Biblioteca Naţională şi la aceea a Academiei Române, dar şi la Biblioteca Judeţeană din Teleorman, cât şi la Bibliotecile Universitare din Iaşi şi Cluj-Napoca.

Rămânând îndatorat specialiştilor din aceste instituţii, dar şi altor cercetători care i-au pus la dispoziţie preţioase informaţii, autorul se arată mulţumit de încununarea editorială a îndelungatei sale trude şi totodată chiar  (şi pe drept) mândru de a fi fost contemporan şi coregional cu autorul Moromeţilor:  „cel mai important scriitor din a doua jumătate a secolului al XX-lea, o conştiinţă scriitoricească emblematică pentru această epocă, un «caz literar» complex, pentru care cercetarea nu poate fi declarată încheiată niciodată”. Pentru că  „oricând mai rămâne ceva de înţeles, de analizat, de explicat, de argumentat”, oricând „o nouă lectură îl va descoperi altfel pe scriitor.” (Notă asupra ediţiei)

Scriitor «complex» şi adevărată «conştiinţă a veacului» (E.Simion), adică „scriitor european”, cum îl vedea Nichita Stănescu, istoria vieţii lui Marin Preda este, de fapt, „istoria operei sale”, aşa cum scrie cu îndreptăţită admiraţie monografistul din Scriitori români de azi (I), unul din cei mai temeinici portretişti şi comentatori ai operei, dar mai ales acei comentatori ataşaţi scrisului predist încă din deceniile 7-10 ale secolului trecut, precum: Sorin Alexandrescu, D. Micu, Mihai Gafiţa, Al. Piru, Mihai Ungheanu, Ion Bălu, Ov. S. Crohmălniceanu, Voicu Bugnariu, Victor Atanasiu, Vasile Popovici, Nicolae Manolescu, George Muntean, Mircea Iorgulescu, Al. Balaci, C. Regman, Magdalena Popescu, Sava Dumitrescu, Andreea Vlădescu, Monica Spiridon, Andrei Grigor, Grigore Smeu, Cornel Munteanu, Adrian Dinu Rachieru, Mircea Dinutz, Eugen Măicăneanu, Marian Ciobanu, Aureliu Goci, Mariana Sipoş, Marin Iancu, Emil Manu, Răzvan Voncu…

În privinţa operei, autorul consemnează diferite ediţii de proză şi teatru, de articole, eseuri, confesiuni, pagini de jurnal şi corespondenţă, scenarii de film, versuri, reflecţii şi cugetări, traduceri (din Gorki, A. Miller şi A. Camus).

Să amintim aici şi faptul că primele teze de doctorat despre autorul „Moromeţilor” au fost susţinute în câteva centre universitare de tradiţie (Bucureşti, Iaşi, Timişoara), având drept conducători ştiinţifici nume importante din critica românească (Eugen Simion, Mihai Zamfir, G.I. Tohăneanu, cărora li s-au adăugat: Cornel Ungureanu, Liviu Leonte, George Gană, Manuela Cernat, Cornel Moraru, Dan Mănucă, Constantin Cubleşan, Livia Cotarcea, Victor V. Grecu, Mircea Tomuş…).Tot astfel, în ceea ce priveşte receptarea operei, sunt evidenţiate, în primul rând, abordările de prim-plan din periodice şi volume, inventariindu-se şi interviurile acordate de scriitor de-a lungul vieţii, convorbirile şi dezbaterile cu şi despre scriitor (pp. 110-502). Foarte utili sunt şi indicii privind opera (pp. 503-533) şi indicii de nume (pp. 534-608).

Deşi aproape că uitasem colaborarea de altădată la revista Tribuna (1981), rămân plăcut surprins că modesta mea abordare privind Cel mai iubit dintre pământeni  (Istorie şi individ. «Barbaria concretului») este catalogată la „receptarea operei” şi „Indicii generali de nume”. Încă o dovadă, subiectivă desigur, despre temeinicia demersului documentaristic.

În total, lucrarea realizată cu vădit profesionalism de dl Stan V. Cristea constituie întâia biobibliografie aproape completă ce se dedică lui Marin Preda, după mai bine de trei decenii de posteritate, alta de acest fel fiind posibilă numai pe fundamentele şi reperele celei de faţă.