Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Trepte ┼či trape

        C.M. POPA

Dac─â judec─âm dup─â titlul noului volum al lui S. Damian, Trepte ├«n sus, trepte ├«n jos (Cartea Rom├óneasc─â, 2006), ├«n inten┼úia acestui autor, c─âruia ├«i este proprie atitudinea polemic─â, pare s─â fi stat demersul ierarhizator guvernat de un principiu maniheist. Treapta devine un operator vectorizant ce baleiaz─â ├«ntre categoriile de bine ┼či r─âu, transparen┼ú─â ┼či obscuritate, ├«n─âuntru-├«nafar─â, dincolo-dincoace, fie c─â este vorba despre politic─â ori despre literatur─â. Criticul literar dublat de analistul politic disociaz─â, ├«n eseurile sale, obi┼čnuitul de excep┼úie, interpreteaz─â "rela┼úiile ├«n antitez─â", recite┼čte cu un "ochi treaz" faptele istoriei recente: tranzi┼úia postdecembrist─â, e┼čecul constitu┼úional european, mirajele ┼či derapajele democra┼úiei. Con┼čtient c─â, uneori, "bate la u┼či deschise", eseistul compenseaz─â deficitul de originalitate prin abilitatea punerii ├«n pagin─â. Tema abordat─â este supus─â unui complicat ritual demonstrativ care presupune explicit─âri, relu─âri, intersect─âri, promisiuni de aprofundare ("dar asupra acestui <cite┼čte: aspect, moment, detaliu etc.> f─âg─âduiesc s─â z─âbovesc mai ├«ncolo"), toate acestea fiind menite s─â ├«nl─âture posibilele suspiciuni fa┼ú─â de eventuale formul─âri asertive.
S. Damian nu se poate sustrage ispitei analogiilor, metod─â legitim─â ├«n cazul studiilor comparatistice, dar viabil─â ┼či dincolo de grani┼úele stricte ale domeniului literar. Numai prin surprinderea similitudinilor ┼či a diferen┼úelor se poate ├«n┼úelege, spre exemplu, esen┼úa evenimentelor care au zguduit estul Europei ├«n 1989. Rom├ónia, argumenteaz─â analistul, a reprezentat excep┼úia de la regul─â prin ├«nc─âlcarea "axiomei nonviolen┼úei", prin absen┼úa trupelor sovietice din teritoriul na┼úional, existen┼úa unui nucleu conspirativ, inventarea "terori┼čtilor" pentru a se justifica uzurparea, suspectul aport str─âin, ├«n fine, prin amestecul de sublim ┼či de fars─â.
Acela┼či mod de a prezenta contrastiv preceden┼úa ┼či situa┼úia actual─â (o actualitate fluctuant─â, ├«n permanent─â metamorfoz─â) este utilizat ├«n analiza politicii comunit─â┼úii europene, marcate de surpriza votului negativ din Fran┼úa ┼či Olanda dat Tratatului constitu┼úional. Coeziunea Uniunii Europene este afectat─â de tensiunile generate de preeminen┼úa intereselor na┼úionale, de un stil de conducere nepotrivit ├«n lipsa unor personalit─â┼úi cu "prestigiu intact", de tendin┼úele spre domina┼úie vizibile ├«n manifest─ârile tandemului Chirac-Schr├Âder. "├Än special, noile state, membre ale comunit─â┼úii, au sim┼úit efectul arogan┼úei" ┼či reac┼úioneaz─â prin "purt─âri eretice", noteaz─â S.D.
Un aplicat studiu de caz ├«l afl─âm ├«n eseul "Omul care ├«nv├órte roata", consacrat fostului cancelar german Gerhard Schr├Âder, politician dinamic ┼či tenace, "cu eul hipertrofiat, atras de proiecte-himer─â ┼či de un limbaj duplicitar ┼či demagogic", cultiv├ónd ambi┼úii de grandoare ├«n credin┼úa c─â e o figur─â central─â ├«n dirijarea afacerilor planetei. Efectele guvern─ârii sale, pentru un tr─âitor ├«n spa┼úiul alemanic, a┼ča cum este S.D., se v─âd mult mai clar, dar se resimt ┼či ├«n plan extern: divizarea Europei ├«n chestiunea irakian─â, ├«ntre┼úinerea unei anume alergii antiamericane, toleran┼ú─â fa┼ú─â de reac┼úiile dure ale Moscovei ├«n privin┼úa fo┼čtilor sateli┼úi. Verdictul analistului nu ascunde nici un echivoc. Schr├Âder este victima unui capriciu de putere, iar traiectoria ambi┼úiosului cancelar avertizeaz─â asupra riscului re├«nvierii fantomelor trecutului. Abandonarea ├«n bra┼úele conduc─âtorului deschide calea spre fanatism, cultul personalit─â┼úii, reprimarea celor care "ies din r├ónd".
Echilibrat, nuan┼úat, av├ónd un vag substrat autobiografic, textul "P─âr de aur ┼či de cenu┼č─â" (trimitere la Margareta germanic─â ┼či Sulamith iudaic─â) evoc─â ├«nt├ólnirile cu Hilde Domin, poet─â-simbol a ├«n┼úelepciunii ┼či toleran┼úei, pretext pentru a medita ├«n leg─âtur─â cu interminabilul conflict arabo-israelian. Concrete┼úea suferin┼úei nu trebuie s─â interzic─â decolarea spre visare. S.D. sanc┼úioneaz─â deformarea ├«n┼úelegerii despre cultur─â amintind modul ├«n care sunt excomunica┼úi promotori ai ├«mp─âc─ârii (dirijorul Daniel Barenboim) sau sunt proscri┼či ca valori cei care au emis vreodat─â p─âreri negative despre evrei (Wagner, Pound, C├ęline). "Ap─âr├ónd o cauz─â just─â a repara┼úiilor, nu rareori se ajunge la exager─âri, se arboreaz─â acuza┼úia de antisemitism ┼či acolo unde se manifest─â o critic─â fireasc─â, exercit├óndu-se un ┼čantaj cu suferin┼úa". ├Än aceast─â subliniere, criticul se dezv─âluie ca un observator lucid ┼či tolerant.
S─â spunem totu┼či c─â S. Damian se simte ├«n largul s─âu ├«n calitatea esen┼úial─â de critic literar. Ambele eseuri despre Schiller, Kafka, Rilke, Th. Mann, Heidegger acrediteaz─â imaginea moralistului ┼či psihologului interesat s─â recupereze adev─ârul vie┼úii ┼či operei unor personalit─â┼úi creatoare de prim─â importan┼ú─â.
F─âr─â apertur─â teoretic─â, studiile revalorizeaz─â biografismul ├«ntr-o formul─â pozitivist─â ├«ntemeiat─â pe logica deductiv─â. "Nu agreez retorica exaltat─â", ne previne criticul. ├Än consecin┼ú─â, vom revizita, ├«n ordinea ┼či ritmul impuse de S.D., "probele" din dosarul recept─ârii lui Schiller, cu calmul procedural, avoc─â┼úesc, al cunosc─âtorului avizat care intr─â ├«n dialog cu instan┼úe vii, nestingherit de ┼čicanele cronotopului. De┼či de v├órste diferite, av├ónd temperamente opuse, ├«ntre Schiller ┼či Goethe s-a creat un veritabil parteneriat, excluz├ónd egolatria ┼či narcisismul. Posteritatea autorului lui Don Carlos este pilduitoare pentru ├«ncercarea repetat─â a ideologicului de a acapara esteticul. Invocat de c─âtre na┼úionali┼čti ca expresie a esen┼úei cugetului teutonic, sau de c─âtre marxi┼čti ca apologet al luptei de clas─â, geniul tragic al lui Schiller (recunoscut printre al┼úii ┼či de c─âtre George Steiner) rezist─â tuturor distorsiunilor. Aceasta este, ├«n fond, "morala fabulei" despre t├ón─ârul al c─ârui destin n-a fost cru┼úat de r─âzbun─âri oculte.
Concluziile eseurilor lui S. Damian nu trebuie c─âutate la finele textelor; ele apar pe nea┼čteptate ├«n cele mai pu┼úin plauzibile locuri, se ivesc din re┼úeaua confesiunilor , depozi┼úiilor, semnelor premonitorii ascunse ├«n opera autorilor cerceta┼úi. Dup─â ce parcurgem itinerariul m├╝nchenez al lui Kafka ┼či ne l─âs─âm tulbura┼úi de epistolarul s─âu, ├«n┼úelegem c─â piedica ├«n calea unirii cu Felice Bauer, logodnica de-a pururi, rezid─â ├«n prezen┼úa literaturii, rival─â de temut "├«nzestrat─â cu cerin┼úe absolute".
Stabilind coresponden┼úe ├«ntre Colonia penitenciar─â ┼či Moartea la Vene┼úia a lui Mann, p─â┼čim ├«n lumea de co┼čmar ce anticipeaz─â universul ├«nchis, de tip concentra┼úionar. S.D. configureaz─â, prin observa┼úii p─âtrunz─âtoare, circuite de referin┼ú─â, "de echivalare a simbolurilor". Pe un traseu imaginar care porne┼čte din Dublul dostoievskian ┼či are drept punct terminus Procesul lui Kafka, se desf─â┼čoar─â incitantul exerci┼úiu critic al confrunt─ârilor ┼či judec─â┼úilor asociative. Acela┼či joc al traiectoriilor interferente, cu o acut─â con┼čtiin┼ú─â a agonicului, este radiografiat ├«n eseul dedicat triunghiului ├«ncapsulat ├«ntr-o versiune rise and fall: "V├órful triunghiului era ├«ntruchipat de un rapsod intrat ├«n legend─â. Rilke ├«mplinise ├«n acel r─âstimp 51 de ani ┼či ├«n decembrie 1926, ├«n plin─â glorie, va ie┼či de pe scena vie┼úii, biruit de o boal─â nemiloas─â. Cel─âlalt, Pasternak, rivalul, camaradul de suferin┼ú─â, atras irezistibil de aceea┼či muz─â, era cu dou─â decenii mai t├ón─âr. Al treilea element al troicei, femeia fatal─â (Marina ┼óvetaieva - n.n. C.M.P.), era o jun─â aspirant─â la faima literar─â, care abia se lansase pe firmamentul liricii ruse ┼či europene". Cei trei propun un non alfabet al dragostei ┼či al ├«n─âl┼ú─ârii spiritului.
├Änt├ólnirea memorabil─â (de┼či, ├«ntr-un fel ratat─â) ├«ntre Thomas Mann ┼či Arthus K├Âstler reitereaz─â ideea c─â boala ┼či moartea sunt veritabile c─âi ale ini┼úierii. Nu voi st─ârui ├«n am─ânunte. Miza dubl─â a eseului "Micile infirmit─â┼úi ale oamenilor mari" o constituie M├╝nchenul, topos al suferin┼úei ┼či relevarea meritelor celui ce a scris Eclipsa de soare, cap de serie ├«n literatura dezv─âluirilor despre sclavia intelectualilor.
Departe de ┼úar─â, S. Damian nu uit─â marile probleme ale literaturii rom├óne. El scrie cu grija de a nu aluneca ├«n stereotipii, face efortul de a numi exact mistific─ârile (M. Preda, D.R. Popescu), autopropulsarea narcisist─â (G. Liiceanu), patetismele desuete (Sorin Lavric). Diagnisticele puse sunt corecte. ├Än cazul lui Ion Cristoriu remarc─â firea lui de c├órcota┼č care "cultiv─â cu voluptate func┼úia de cobe", proroce┼čte catastrofa fiind prefixat ┼či servind f─â┼úi┼č o tez─â. ├Än situa┼úia lui Liiceanu surprinde "alternarea de tr─âs─âturi nu prea conciliabile. Poate fi analitic, perspicace, apt pentru discursul elevat ┼či la o scurt─â distan┼ú─â, ├«n alte circumstan┼úe, opac, autoritar, mu┼čcat de vanitate, cobor├ónd p├ón─â la vulgaritate".
S. Damian ├«┼či p─âstreaz─â disponibilitatea pentru luminarea acelor tainice trepte ale apropierii de adev─âr, dar care se dovedesc a nu avea cap─ât sau, ┼či mai r─âu, a fi chiar ni┼čte trape ascunz├ónd tenebrele lumii ├«n care tr─âim.
© 2007 Revista Ramuri