Poeme
de Vlad A. Gheorghiu
Hol(e)
*one day, I will marry that
bitch!*
viaţa asta e o lume plină de
holuri.
mă-nţelegi?
merg pe un hol care duce la alte
holuri unde alţi bufoni se agită
şi se întreabă
unde duce holul de alături.
holul meu e luminat. am un neon galben
care pâlpâie undeva
pe la ritmul
piesei ăleia... would.
holurile de lângă mine au lumânări
sau opaiţuri. o fată mai norocoasă
cea mai norocoasa fată din lume
are o lanternă solară. holul meu are două
sensuri giratorii unde
mă întâlnesc cu un tip cu părul creţ
vicios şi cu o puştoaică difuză
care zboară reee-peee-deee
ieri mi-a umplut giratoriul cu fire
de păr creţe. e simpatică.
one day I will marry that bitch!
îmi zic asta de vreo două zile.
am crezut că e de la viroză,
dar nu e. nici un paracetamol nu
schimbă asta.
e grav.
mă petrec mai departe pe hol.
în stânga holuri, în
dreapta goluri şi
holuri şi
boluri (...?).
lumea asta pare un penthouse luxos.
puţini ne-am prins
că
de
fapt
toţi ne învârtim într-o
garsonieră
confort
trei.
oraş. lumea nouă
(poate) începe azi
draga mea,
aseară te-am văzut cum desenai cu
cretă în apa din
cadă şi luai pe tine
fiecare desen pe mâini pe
coapse pe
sâni
şi nu le ştergeai şi nu vroiai să le laşi pe
halat.
le păstrai să le văd cum la
lumină devin desene animate şi cum
se jucau în părul tău ca
într-o junglă
artificială. schiau pe pârtii de şampon până
la ochii tăi care le aruncau pe oglindă
şi după ne uitam amândoi la tine
goi şi muţi. eu mişcam un deget, două, o
mână
şi prin venă se făcu tăcere
când mă uitam la tine:
zână.
colţ
colţ.
în ramă o imagine cu
Ramon rămânând răvăşit.
miros de pâine caldă prin casă
compoturi marmeladă dulceaţă
de casă. imagini pe fereastră cu
amândoi călători pe vânt o
cioară cu un pui de şoarece în gură
intră-n pictură şi
ceva se schimbă pe
stradă.
aiurea
doar două cartuşe şi un firicel
de
sânge în
cabina de duş
plouă toată lumea e fericită amorţită
adormită
parcări pline de cărucioare
şi în lumină ziare plouă cu
soare încet da încet şi toate
astea datorită
mie
aia
un miracol la fiecare gură de
metrou
în magazinele scumpe
văd farduri cu feţele
tale
azi nu mai e profesional să
mori
bătrân
rai
îmi place să văd oameni grăbiţi
doar
pe geam
sunt salvări care plimbă
gânduri bolnave la dializă
viteza pasiuni nebănuite două
faruri aproape foarte
aproape
cineva merge în paradis
Iisus pe bicicletă. imaginea
boemă a
raiului.
şi atât.
arthur
demenţa lui arthur ţâşnită
pe pereţi din tonfele nopţii de iarnă
la riga
picăturile se transformă în copiii din
corul
catedralei.
nepal
un munte de gânduri bune
moarte pe
care se aşază zăpada. un singur alpinist
a înfipt steagul în
vârf.
îmi amintesc şi acum
acea noapte. clădirile cădeau
şi norii se rupeau şi fetele se trezeau
transpirate.
nu poţi să crezi ce
vreme era
şi urmele de bocanci şi
miere şi
sânge pe creste.
(îmi amintesc şi acum
acea noapte. o spun din obişnuinţă)
|
