l’hiver sur le papier

amintiri calde se lipesc 
de cerul îngheţat 
puştoaica de la zece are ochii trişti 
& scrie în jurnal 

cineva scutură nişte îngeri 
aripi uriaşe cad/ pe umeri fragili pe blocul turn pe 
umbra lui ascuţită 

femeia în roşu se sperie. maşina cu geamuri fumurii 
îi mângâie repede poşeta 
şi alunecă 
în altă stradă 
................
mă întorc: 
când săruţi iarna înghite o zi din jurnal

în ultimul timp

mă uit rar 
la ceilalţi. pe feţe au dungi metalice 
ca nişte storuri/ vorbele sunt scândurele subţiri 
orizontale 
resortul e de carne amară se lasă şi se ridică brusc 
                 din cutele buzelor 

lângă zâmbetul pierdut lângăzâmbetulpierdut 

fiecare caută refugiul/ în apa unei mări imaginare 
                 în buchetul de cuvinte tari 
care se tulbură spontan precum ceaiul lăsat 
prea mult la soare 

asta e starea de azi: 

o dungă verde taie gheaţa pe cer 
e frig şi în ultimul strigăt 
maşina vecinului sparge somnul şi ziua 
                  uită că e noapte 

oricum/ tu nu vezi 
                  & nici nu simţi

scara înflorită

cuvintele tari se sparg lângă 
fereastra albă. cresc flori de muşeţel 
în ceaiul tău se amestecă şi nişte gânduri 

respiri doar pe jumătate mă uit cum 
te desfaci ca şuviţele de păr se 
colorează ziua pe trupul tău 
aerul crud alunecă prin carnea 
îngheţată/ o femeie 

priveşte deasupra dimineţii lângă 
lemnul rece şi ud 
mâinile ei se risipesc în cădere 

e adelina 
puştoaica 
de la şase împodobeşte o scară flori dese codiţe fragede 

pe ea cu mâini ferme coboară

în fiecare joi în mansarda ta

fără viaţă

echo

strig de aici dintre umeri fragezi

dintre două sentimente vagi un fel de

spumă a lor

privirea asta amorfă

se dezlipeşte greu de coastele tari

care cresc. nişte spini uriaşi

alunecă printre gratiile lor  sângele

poartă cuvinte fierbinţi somnul

buzelor adulmecă/ rănile proaspete

se întind pe spatele gol ca într-o singurătate neutră

cineva răpeşte inconştient ultimele artere

noaptea se împiedică

de gânduri pietrificate în douămiitreişpe

ai zice că strigătul meu

curge spre tine ca o lavă fierbinte

lucruri noi

ţi se dilată oasele. simţi cum creşti ţi

se lungesc degetele/ cineva

te apucă de mână îţi dă drumul

la staţia următoare îi rămâne parfumul

pierzi cuvinte încuvintepierdute sensul

fermentează

aerul e mai rece se amestecă şi nişte gânduri

guess who vorbeşte de

dreptate

pui în poşetă sondajul cum e să ai copii cum e să-i laşi

singuri cum te uită îndeşi la urmă bucăţica 

de lemn vechi

doi la braţ pe străduţă pieptul ei e cald de la pantofii noi

se ivesc nişte răni uşoare

le coeur serre

sângele acestei zile curge

prin alte vene. se nasc amestecate nişte

gânduri imature

un trup singur se precipită

la ieşire. liftul e nou te strânge inima

cu miezul ei tare

străpungi câte o privire caldă

cauţi cartela nişte aripi alunecă nepăsătoare pe lângă

noi zbâââr pe o antenă maşina stă acolo

de trei zile

îţi potoleşti setea & mă rogi să-ţi dau un şerveţel

umed

......................................................................

e scris: cineva de la 6 aruncă deja

pagini din

jurnal

această libertate

aceste gratii ascund bucata de cer

care-mi convine te privesc imaginile

se nasc spontan               

ca nişte beţivi experimentaţi

de la oraş

la ţară din fierărie nişte fiare cad peste pământul

gol după o noapte crâncenă. cineva

decupează bucăţi din

vise grele ele cedează

o adolescenţă veche o durere în coşul pieptului

te tulbură

iremediabil

ultimul strigăt cade dogit pe asfalt

printre blocuri

noaptea curge spumos o şampanie tare 

roger sapă după amintiri în whisky se strică

tot zenul