Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poem

        de Gabriela Gheorghişor

Stârvul

 

În urechea mea dreaptă

creşte un stârv.

 

Medicul zice că este otită,

însă eu îl aud cum se umflă

ca mugurii, primăvara,

sau ca o ciupercă rotofeie

pe o grămadă de bălegar

vechi şi plouat.

 

Creşte. Poate va pocni,

e prea multă căldură

în trupul meu tânăr

care poartă în el

toate rugurile Inchiziţiei.

Creşte. Şi focul, şi stârvul.

 

Medicul mă aspiră

în fiecare zi. E greu,

e dureros,

te-ai legat cu funii

de trompa lui Eustachio,

ca mortul de văduva

luată de vie în groapă.

 

Dar parcă încep să mă subţiez,

parcă sunt tot mai uşoară,

medicul mă încurajează,

e doar o ciupercă pe timpan.

Continuăm tratamentul:

aspirare, curăţare,

aspirare, curăţare.

 

Ca toţi morţii cu mădularul

învârtoşat,

tu te-ai legat de pământ.

În curând, în curând,

eu voi merge pe ape.

 

© 2007 Revista Ramuri