| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Camil TănăsescuI. AMNESIA
Strigăt la
capătul eternităţii
Cavoul meu se
adânceşte în imensa groapă
a nimicniciei unde se regăsesc
oasele timpului pierdut cum să opreşti
căderea în nimicuri
nimicitoare singur în faţa
oglinzii cerului cu dungi
adâncite de fulgere pe obrajii jăruiţi cu dinţii râioşi
în grumazul nevăzătorului într-un destin
făcut de îngerul rătăcit cel împietrit la
rugăminţi criminale cel iubit de
bătrâneţea cărnii pentru că nu a
fost ucis din faşă oh, şi golul
care mă cheamă ca şi canalul cu
peşti sinucigaşi sub cinci
curcubee mistuite de putregaiul
flăcărilor şi braţul şi
piciorul apăsate în spaţiul de
coşciug al timpului în care se amână
veşnicia nimicului invazia de
seminţe ca nişte râme după ploaie răbufnind în
giulgiuri rotunde în mijlocul
asfaltului încins râmătoare se
mişcă încet ca o clipă
prelungită pe buza de iepure împăiat ajung la
fundătura cămării şi sapă adânc în curând vor fi
morţi zic cei de la salvare se vor poticni
în vrejurile lâncede un miros de
iarbă cosită tresaltă-n
parfumuri e atâta rugină
nespălată în jur şi atât de mult
verde în spasmele ploii Rebegiţi în
nămeţi de detergent înfoiat un grup de ulii îşi opresc
zborul urzit Bat la porţile
deşertului de vise de afară li se
văd destinele pure stau aşezaţi în
paturi lugubre de la parter
până la etajul 11 suprapuse
perfect fără nicio miime
mai la o parte cad zidurile
minţii şi se văd chiar dacă cei
de la 8 fac dragoste forţaţi de
doctori în căldurile gemenilor în pântecele
femeii bătrâne mai zace îngerul
nehotărât să zboare din vis coperţile
albastre ale caietului cu crime şi radioul după
care au dansat asasinii covorul împlinit
din flori scandinave se încinge sub
dreptunghiul luminii din cer două pete
înşirate în cercul tăcerii şi uşa răzleţită
de scară ascunde pragul trecerii
dincolo şi cele şapte
zile ca femeile despuiate care-şi aruncă
fluturii lipicioşi sub huiduieli cu
miros de tutun cubanez acum când el
comandante ascute pumnalul ca un halicante
primbat pe sub frunzele platanului cucerite de păsările
golite de pene din prea mult zbor şi acest fum
împăienjenit peste oul sterp nimic nu se mai
alege din imaginile
presate în ziduri în acest atât de
adevărat somn în care o stea
se sparge în pragurile beznei şi-n ochii
păsărilor oarbe cum ar putea să
creadă Adam că noi mâncăm
păsări crescute-n Eden că Iordanul nu
spală păcatul de a şti că nimeni nu
sărută sânul al prostituatei când umbrele
păstrează taina trecerii iar sufletele
zac sub fâlfâitul aripilor purtate
prin eternităţi fără văz, fără
auz, fără cuvinte cu braţele şi
picioarele retezate de droguri şi
alcool cerşetor
îndelung afurisit caut în
gunoaiele sufletului îndeumnezeirea
Democraţia lui
Platon
Suntem în
coloanele lui Platon aşezaţi la
rândul eternităţii cu visele cât
frunzele salciei plângătoare cât punctele
albe din ochi arşi cu urzeala
chemărilor tainice sub cenuşiul
albastru al norului crăpat şi chipul femeii
din vârstele valurilor căzute picătură
cu picătură în adâncul
veşniciei ce înseamnă să
iubeşti o singură femeie vlăstar uscat în
trupul salciei ninse ai cântări
fiecare gheară de pasăre sinucigaşă Platon şi face
lumii cu mâna se simte vinovat
de iubirea slugilor fără să ceară
legalizarea lanţurilor nu şi-a ridicat
biserica chinului nu a cerut
sinucideri deghizate dormitând sub
umbra platanului în cavoul de
ceaţă ?i musca ucisă
de Tom Cruise pe grabănul armăsarului ca şi când ar fi
fost poligonul gâştelor
salvatoare cu lupii
suflându-le-n ceafă prin mormanele
de zăpezi fără ciulini nimerita pană
căzută uliului sub patima
ghicitului penelor se vând la mezat
bănci încastrate sub
paza gheţii şi topirea
frunzei întâi culoarea
şi seva de sânge căzută din cerul
de săpun unite şi
respinse de aceleaşi priviri închegatea în
eternitatea de-o clipă Dumnezeul lui
avea alt nume biserica era
bolta făcută din vânturi din penele
păsărilor lipsă în culoarea
sângelui picurat din sânii virginei care vinde vise neclintite în
ochiul magic al peştelui răzleţit pe coame de
elefanţi ce poartă
sadicul univers mistificat de
vietăţile care învaţă
democraţia privitului sub ochii de
bronz ai lui Platon
(Din volumul Odiseea tribală, în curs de apariţie) |