| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Any DrăgoianuDebut recunosc poeziile mele aparţin unui timp când bucuria se poate strânge într-un colţişor de batistuţă înflorată nu ştiu dacă mă va recunoaşte vreun copil în cărţile despre o istorie a literaturii sau voi fi îngropată în mulţimea de anonimi ce şi-au pierdut busola prin deşertul siberian sunt adepta faptelor concrete când vreau să iubesc iubesc bărbatul din săptămâna dictată de Dumnezeu când vreau să mă îmbăt culeg viile retrocedate şi zac până la plictiseală în balta mea de amărăciune când vreau să mor îmi aprind o lumânare şi chem haimanaua aia de moarte să treacă la treabă un chibrit vă rog vântul a intrat pe fereastră Bărbatul din săptămâna aceasta el nu se descalţă niciodată aşteaptă să bem un vin şi să vorbim despre nopţile petrecute în prima patrie când pelerina îi atârna până la glezne şi apa se strecura pe lângă gulerul ros cum mă sorbea din priviri până la ultima emoţie eu nu reuşeam să mă stăpânesc şi nici acum nu pot îi caut cu buzele lutul fraged se aruncă în pat rugându-mă să duc în grajd calul şi să-l hrănesc să biciuiesc slugile necredincioase udând cu sudoare cravaşa Dimitrios nu m-a lăsat niciodată să ghicesc în care din zile mă va iubi mai mult el scrie poveşti pe boabe de neghină şi bea în fiecare dimineaţă cucută pentru că poate să treacă prin toate vămile cu nume ciudate şi eu îl recunosc vine cântând ca soldatul după un război de sute de ani bate în fereastra timpului eu mă dezbrac de vârstă cu părul răvăşit pe spinarea nopţii întorc pagini din amorul fără sfârşit suspinând după un rol în piesa lui tragică Dimitrios îşi spală sabia şi sângele curge pe şanţul inimii adâncind obrazul vremii calul nechează de sete pumnii mei sunt prea mici râul a secat şi din cealaltă galaxie nu primim nimic cismele îl strâng teribil eu îi şterg picioarele cu părul ud de sudoare şi rănile se cicatrizează săptămâna asta a trecut repede în oglinda fiecărei dimineţi plâng ca o nebună dacă vreau să-l cert acum e momentul |