Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Dup─â un faliment

        ALEXANDRU GEORGE

Acum c├ó┼úiva ani, mai precis o dat─â cu alegerile din nov. 2004 s-a produs  un eveniment istoric dep─â┼čind  conjunctura adic─â victoria for┼úelor liberale ┼či precipitarea ┼ú─ârii noastre pe linia unei dezvolt─âri  curmate ├«n 1937/38 ┼či care urmeaz─â s─â o  duc─â mai grabnic spre vechea ┼úint─â: integrarea ├«n Europa, reluarea modelului occidentalizant acum l─ârgit mult, extins peste oceanul Atlantic ┼či chiar pe continente ┼či mai ├«ndep─ârtate. Evenimentul de care vreau s─â vorbesc tocmai pentru c─â a r─âmas necomentat a fost dispari┼úia  Partidului Na┼úional-┼ó─âr─ânesc, care ┼či-a zis ├«n ultimii  s─âi ani ┼či Cre┼čtin-Democrat, aceast─â redefinire a lui av├ónd o marcat─â semnifica┼úie,  peste care iar─â┼či s-a cam trecut. El s-a dorit din capul locului un partid pro-agrarian, mai  mult dec├ót "na┼úional" (├«n contextul istoric ├«n care nu existau ori nici
n-ar fi fost acceptate ├«njgheb─âri politice "interna┼úionaliste" la actul fondator din 1927, unirea dintre Partidul Na┼úional din Ardeal cu cel ┼ó─âr─ânesc din Vechiul Regat, condus de personajul foarte popular Ion Mihalache) ├«i tr─âda caracterul hibrid, predominant p├ón─â la suprimarea lui de c─âtre comuni┼čti. Pentru chestiunea pus─â ├«n discu┼úie aici de mine este esen┼úial cu lucru: a fost ┼či un partid al ┼ú─âranilor, care s─â fi urm─ârit  nu doar interesele acestora, adic─â nu a dus doar o politic─â pentru ace┼čtia? ├Ändrept─â┼úind ideea particip─ârii "┼ú─âranilor" la via┼úa politic─â, ba chiar  la conducerea statului, la care erau justifica┼úi de num─âr - c─âci ei constituiau cople┼čitoarea  majoritate a popula┼úiei rom├óne┼čti? Iar de acest fapt era obligat s─â ┼úin─â seama orice regim "democrat". R─âspunsul este foarte nesigur, deoarece partidul, ├«n cei zece ani de existen┼ú─â legal─â, recunoscut─â (p├ón─â la desfiin┼úarea prin lovitura  de stat regal─â, feb. 1938) a fost o mare ┼či popular─â ├«njghebare hibrid─â, av├ónd doar meritul de a se opune liberalilor ┼či quasi-monopolului lor ├«n conducerea ┼ú─ârii (dup─â ce rolul acesta s-a v─âzut c─â nu-l poate ├«ndeplini cel chemat (Mare┼čalul Averescu). Partidul Na┼úional din Ardeal era echivalentul Na┼úional-liberalilor din Regat, dar datorit─â  spiritului s─âu sectar, Iuliu    nu s-a alipit acestora, ci s-a p─âstrat chiar ostil lor, de┼či el era un "burghez", un rar non-agrarian, un spirit legalist, cu totul str─âin de ┼ú─âr─âni┼čtii "revolu┼úionari" care erau ni┼čte narodnici┼čti, c─âci preconizau un utopic socialism al ┼ú─âranilor, f─âr─â burghezie ┼či, practic vorbind, ├«mpotriva ei.
Un alt grup ├«l constituia Al. Vaida-Voievod, un ardelean mai deblocat, dispus la colaborare, un na┼úionalist cu ├«nclina┼úii spre dreapta, a┼ča c─â el a f─âcut jonc┼úiunea cu legionarii, fiind, dup─â informa┼úiile mele, na┼čul G─ârzii de fier, titlu dat de el Legiunii, pe care a crezut c─â o poate manipula ca pe o arip─â t├ón─âr─â extremist─â a partidului (┼čeful lui de cabinet a fost Vasile Marin, eroul legionar c─âzut ├«n Spania ├«mpreun─â cu nr. 2 din Legiune, I. Mo┼úa).
├Än sf├ór┼čit, ├«n P.N.┼ó. a existat ┼či o arip─â de st├ónga, de bonjuri┼čti ├«nt├órzia┼úi (M. Ghelmegeanu, M. Ralea, M. Paleologu) care se va desprinde de Marin, r─âm├ón├ónd "cu sufletul" al─âturi de el, motiv pentru care au fost ridiculiza┼úi sub numele de "sufleti┼čti". Treceri prin partid au efectuat C. Stere, narodnicistul invederat, care inspirase lui I.I.C. Br─âtianu ideea reformei agrare de dup─â r─âzboi, dar ┼či corporatistul  M. Manoilescu, un anti-liberal  prin contrarietate  (ca ┼či Armand C─âlinescu) viitor autor al  importantului studiu Rostul ┼či destinul burgheziei rom├óne (1944), un studiu fundamental asupra realit─â┼úilor politice ├«n ultimul sfert de veac ├«n care se ├«ncearc─â tot felul de solu┼úii pentru a┼čezarea ┼ú─ârii noastre  pe f─âga┼čul unei dezvolt─âri normale, ├«n sens modernizator.
Analizele acestui g├ónditor ┼či om politic  sunt categoric negative: "┼ú─âr─ânismul" n-a propus nici o solu┼úie viabil─â ┼či n-a promulgat nici o lege ├«n favoarea ┼ú─âranilor. Marea reform─â agrar─â ┼či acordarea votului universal nu au adus rezultatele a┼čteptate: au ruinat mo┼čierimea dar n-au rezolvat problema agrar─â, pentru c─â au fost reforme radicale, dar de ordin politic, nu economic. Dup─â Manoilescu, de ele au profitat b─âncile liberale p─âtrunse profund ┼či avantajos ├«n lumea rural─â ┼či demagogia  pro-┼ú─âranizant─â av├ónd ca firm─â noul partid, care n-a speculat cu succes preten┼úia de a fi unul prin excelen┼ú─â agrarian. Numai c─â el n-a adus vreo solu┼úie ┼či nici nu a schimbat moravurile ├«n via┼úa politic─â, a┼ča cum a┼čtepta lumea de la  angelicii ┼či izb─âvitorii ardeleni, ci a fost unul al "afacerilor", scandalurilor ┼či escrocheriilor (M. M. noteaz─â c─â marea lege "pentru ┼ú─ârani", conversiunea datoriilor c─âtre stat a fost ini┼úiat─â de doi mo┼čieri gorjeni, Gh. T─ât─ârescu, viitorul prim ministru liberal, ┼či ex-takistul C. Argetoianu!).
De fapt, efectele sociale ┼či economice ale marilor reforme imediat post-belice au fost mai  numeroase, chiar dac─â au dus la o sc─âdere catastrofal─â a produc┼úiei agricole ┼či la o dezorganizare a vechilor a┼čez─âri; s-au ├«nt─ârit gospod─âriile ┼ú─âr─âne┼čti mici ┼či mai ales mijlocii, ┼ú─âranii harnici, buni gospodari, prev─âz─âtori ┼či cu oarecari ini┼úiative au devenit acei "chiaburi" cu care se vor r─âzboi p├ón─â la moarte comuni┼čtii. Numai c─â acest punct pozitiv nu f─âcea dec├ót s─â pun─â ├«ncontrast tot restul: o agricultur─â primitiv─â, apt─â ├«n cel mai bun caz s─â asigure substan┼úa, rutinier─â, f─âr─â perspective de ├«nnoire, blocat─â de mentalitatea "┼ú─âranilor", care munceau prost, f─âr─â randament, a┼čtept├ónd mereu "s─â li se dea" ceva de la st─âp├ónire, nu s─â-┼či cucereasc─â o situa┼úie mai bun─â prin munc─â ┼či chibzuial─â.
Toat─â aceast─â stare jalnic─â  de lucruri dar ┼či foarte  clar─â, reie┼čind din cele mai sumare statistici, a fost ├«n epoc─â acoperit─â de tunetele demagogiei culturale: pe l├óng─â vechiul "┼ú─âran" al lui Alecsandri, I. Creang─â ┼či Co┼čbuc, a ap─ârut cel "mioritic", cel gra┼úie c─âruia ┼čtim ce e ve┼čnicia (sau m─âcar unda s-a n─âscut) merg├ónd p├ón─â la ┼ú─âranul nu doar ├«n┼úelept, cum ┼či e de multe ori, dar ┼či filozof, care-┼či pune acelea┼či probleme ca ┼či Kant, numai c─â le rezolv─â cu propriile sale mijloace intelectuale, ┼ú─âranca mai de┼čteapt─â dec├ót poli┼úia ┼či a┼ča  mai departe.
A existat ┼či o linie decurg├ónd dintr-o ├«n┼úelegere mai realist─â, a unor scriitori care au tr─âit ├«n mijlocul ┼ú─âranilor ┼či i-au observat, de la I.C. Vissarion la Damian St─ânoiu, G. Br─âescu sau I. Iovescu ├«n afara  discursului oficial, dar mai ales I. Ag├órbiceanu, care a dezv─âluit profunzimea ┼či complexitatea  unor suflete ce se nasc ┼či tr─âiesc ├«n lumea rural─â. Acela┼či lucru trebuie spus ┼či despre reprezent─ârile deloc mioritice ale lui Pavel  Dan,  ca s─â nu mai vorbesc de ceea ce rezult─â din jurnalul doctorului Gh. Ulieru.
Dar, indiferent de viziunea fie realist─â fie sentimental─â, noul stat rom├ónesc a promovat masiv oameni "de jos" (cum se spunea ├«n epoc─â) sau "mai de jos" ├«ntr-un grad necunoscut ├«nainte, a┼čadar nu doar deputa┼úi ├«n i┼úari, ci oameni de cert─â calitate, proveni┼úi din lumea rural─â, mai rar din proletariatul satelor sau din s─âr─âcime (├«n literatur─â cazul unui Zaharia  Stancu, Nichifor Crainic, Mircea Damian, e mai degrab─â rar, cei mai mul┼úi in┼či "de la ┼úar─â" provenind din elita satelor, fii de preo┼úi, de ├«nv─â┼ú─âtori, de func┼úionari rurali, de c├órciumari sau arenda┼či.) Cei care au cucerit pozi┼úii ├«n noua societate rom├óneasc─â au considerat-o o prad─â, chiar dac─â au folosit numai c─âi cinstite de parvenire ┼či ┼či-au exploatat merite indiscutabile. Ei au proclamat nulitatea ora┼čelor ┼či s-au pretins emana┼úia realit─â┼úilor ┼či virtu┼úilor profunde ├«mpotriva corup┼úiei, ├«nstr─âin─ârii ┼či haosului claselor de sus, parazitare ┼či bolnave, dar c─âtre care totu┼či r├óvneau prin ├«nsu┼či faptul ascensiunii lor energic urm─ârite.
Din lumea aceasta "ridicat─â" gra┼úie reformelor radicale liberale a ap─ârut tipul pe care eu ├«l numesc al "afirm─ârii agresive a mizeriei fudule", mai pregnant dec├ót "opincarismul" sau, c├ónd e aplicat doar la literatur─â "p─â┼čunism". El continu─â s─â existe, s─â se afirme ┼či acum, ├«n plin proces de reoccidentalizare, chiar dac─â sus┼úin─âtorii lui nu umbl─â ├«mbr─âca┼úi cu ┼úundre atribuite dacilor ┼či nici nu poart─â ├«n cap "clopuri", p─âl─ârii de sorginte ungureasc─â - deoarece, ├«n┼úelegem?, e mai "specific".
Partidul Na┼úional-┼ó─âr─ânesc, cre┼čtin ┼či democrat, indiferent de meritele sau erorile sale post-decembriste, a disp─ârut pentru c─â
s-a f─âcut vinovat de un p─âcat capital: nu ┼či-a cunoscut electoratul, a ignorat ce e "┼ú─âranul rom├ón", deficitul acestuia catastrofal ├«n materie de participare la via┼úa politic─â, de fapt la via┼úa statului, adic─â de ceea ce dep─â┼če┼čte orizontul s─âu ├«ngust prin excelen┼ú─â indiferent la ceea ce ar fi imperativele prezentului, adic─â revolu┼úia liberal─â. (va urma)

© 2007 Revista Ramuri