Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Constantin M. Popa

Duminica Izvorului

Ascultă o frumoasă poveste

îmi spune eminenţa cenuşie

aşa vei afla necesara împresurare

a necunoscutului

şi vei simţi atingerea îndoielii

ce necontenit ne dă târcoale

În Noranda nu plouă niciodată

şi cu toate acestea

fiecare locuitor are o umbrelă

nu umbreluţe viu colorate

parasolare fluturându-şi dantelele

ca nişte fanioane

pe catargele paradoxului

ci umbrele obişnuite solide negre

cum vezi pe străzile Londrei

(deşi nici acolo nu mai plouă zilnic)

În Noranda nimeni nu se gândeşte

la tornade ori inundaţii

niciun nor nu le-a întunecat

vreodată orizontul

(nici măcar asemeni unui fir de păianjen

ce ar îmbrăca aerul)

şi cu toate acestea

inima locului

cu surda lui ameninţare

le ţine treaz spiritul de prevedere.

Noranda e un loc binecuvântat

unde se vieţuieşte

din roua lui Dumnezeu.

Poem de dragoste

A citi o poezie

nu se poate numi ocupaţie

a desena o destrămare ori un vis

nu se poate numi ocupaţie

a asculta muzica apelor sau a pământului

nu se poate numi ocupaţie

a străbate petele albe ale lumii

nu se poate numi ocupaţie

a inventa chiar naşterea universului

nu se poate numi ocupaţie

singura adevărata ocupaţie

este atunci când aştepţi când aştepţi

venirea iubitei.

Ritual

Aţi privit cu atenţie

o femeie care spală pe jos

scândurile (sau, mă rog, gresia) –

tablou de epocă răscumpărându-şi

revolta anacronică a ramei?

Aţi privit cu atenţie

cum se abandonează efortului

cu îndârjire şi mirabilă

necunoscută plăcere?

Aţi privit cu atenţie

mişcările ritmice

ca un fel de travaliu

întrerupt de răgazul stoarcerii cârpelor

în găleata deja tulbure

ca un fel de orgasm

suspendat în viscerele calde ale Geei?

Aţi privit cu atenţie

candoarea genunchilor dezveliţi

frăgezimea ultragiată a mâinilor

şi arcuirea pură a trupului

pregătit să întâmpine asprimile

ce nu îngăduie şlefuirea?

Intru în vechea şcoală

străbătut de puterea tăcută

a amintirii

unei supreme îngenunchieri.

© 2007 Revista Ramuri