Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poem

        de Gabriel Chifu

O viziune: lichid

  

Deodată, braţele mele încep să curgă.

Şi picioarele: râuri

croindu-şi calea prin munţi, prin văi.

Şi inima însăşi, cu sentimentele din ea:

izvor, printre pietre, limpede murmur.

 

Vai, am devenit lichid:

trupul meu tot şi gândurile curg.

Pe-ntinderea de ape a făpturii mele

acum, cerească, se oglindeşte steaua,

în valuri raza ei scânteie.

 

Şi ca şi când n-ar fi îndeajuns

poemele însele, cartea întreagă

de apă se fac, curgătoare se-arată.

Iar vântul ciudat de la miezul nopţii

muzical învolburează

marea aceasta scrisă.

 

Dar în unde

nimeni nu pătrunde.

Şi înţelesul versurilor

pururi pierdut rămâne:

de sub lacăt, din adânc de ape,

vai, n-are cum să scape.
© 2007 Revista Ramuri