Notã târzie

Editura Scrisul Românesc a publicat, în anul 2008, o carte remarcabilă, Destine, de Iulia Ghiţă. De la volumele Fulgurări (2001), Patima (2003), Flacără (2006) şi Poemele nopţii (2006), poezia Iuliei Ghiţă a făcut, în această ultimă apariţie, un salt remarcabil. Din păcate, cartea a trecut neobservată, aşa cum se întâmplă de multe ori cu poeţi care au ceva de spus, dar sunt ocoliţi de critica literară.

Iulia Ghiţă practică hieratism elegant, un fel de pictură pe sticlă în care motivele se înlumină precum zbaterea mării: În clepsidra plajei, nisipul / curge din mare şi iată-mi chipul:/ sunt adâncul feroce / spânzurat de o voce. // Fără pleoape / precum meduza din palmă, / ochiul meu piere, într-o calmă / tremurarea de ape...//Lăcrimând, peisajul pustiu, / chiar în urmele şterse cum unda / e destul dacă ştiu / cum se duce secunda.

Bacovian, poeta compune un poem închinat toamnei, într-un cadru de calm şi visare: Blând cântă-n cer un înger, / albi nori cu graţii / stau în clar albastru; / Merg seara oameni calmi şi gânditori / prin parcul devenit şi hastru// Din pomi, de-acum, frunze roşii cad, / şi în odăi, prin geam, dansează / Vii flăcări, dintr-un foc, se zbat, / pictând confuz năluci de pază…

În buna tradiţie a poeziei feminine antebelice, Iulia Ghiţă configurează un spaţiu în care regnurile coabitează: Trei raci văzurăm laolaltă / decupând în cleştii lor / cerul putred de lângă bătrâna, / nemişcata baltă. // Ei memorează pierdutele spaţii / azvârliţi în prezentul exil, / clămpănind ca înfometaţii de la cantina unui azil. // Legarăm barca la mal / şi acum, ne iubim în nisipuri / cerul ca un geam de spital / ne văduveşte de chipuri.

Iulia Ghiţă scrie pasteluri şi poezii de iubire cu seninătate şi naturaleţe: Se-aud în neguri, păsări cum cuvântă, / copaci şi ape freamătă vioi; / în nori, ca dorul fraged se frământă / un licăr roz, iar noaptea dă-napoi… // Blând, zorii mângâie cu mâini sfioase / culcuşul dragostei, de febră atins; extazul sărutărilor să-l lase / simţit aproape treaz şi neînvins…

Tablouri bucolice se succed nedistorsionând pacea anotimpurilor: E-n flăcări floarea soarelui la gard, / pe ogor, femei cântând de trudă ard; / din curţi, răzbate sunet de viaţă-ncet; / din teascuri, curge vin acum discret… // Pe cer. Ghiceşti mişcare-naltă, / oştiri de păsări călătoare// spre alte ţări pline de soare / foşneşte-ntruna stufu-n baltă…

Poeziile Iuliei Ghiţă au un aer tonic, poeta se socoteşte o neînvinsă de viaţă, deşi destinul a încercat-o de multe ori. Rămân la convingerea că este talentată şi că mai are multe de spus în lirica noastră.