Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Un debut promițător sub egida Ramuri

        de Ioana DINULESCU

Deși, ca vârstă, Camil Tănăsescu aparține promoției, mai bine zis valului 2000, sub aspectul modalităților de expresie literare preferate, el se situează în afara cercului în care se agită frenetic congenerii săi. Descendent pe linie maternă din Petre Pandrea, crescut sub influența tatălui, reputat specialist în domeniul dreptului penal și al criminologiei, dar și autor al unor interesante volume de proză eseistică –l-am numit pe profesorul universitar doctor Iancu Tănăsescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Craiova- Camil Tănăsescu, el însuși absolvent al Facultăților de Drept și de Filozofie ale Universității din București, doctor în drept, lector la Universitatea Dimitrie Cantemir, preferă formula poemului în proză, cu vagi influențe din literatura franceză de gen a veacurilor XIX și XX.

Cartea de față, volum de debut, intitulată Consolatio, apărută sub egida prestigioasă a Editurii Ramuri, are o puternică trăsătură particulară: filele ei se pot citi independent una de alta, ca poeme în sine, dar, lecturându-le cu atenție, în ordinea în care tânărul autor le-a inserat între coperțile volumului, lasă să se întrevadă un pregnant filon epic ce șerpuiește în subsidiaritate, un rîu nevăzut ce irigă un câmp însetat. Poemele trimit la o umanitate ancestrală, prinsă într-un joc al vieții- dragostei- morții , existențială triadă a cărei metaforă o reprezintă vânătoarea: Drum cenușiu. O luptă, un strigăt se vor lua veacului, iar șoldurile taurului negru vor pătimi în gol , rămânând trofee pentru ulii morți. Legănându-și prada spre înălțimi, vor trece mulțimile de umbre. Oseminte de martiri arși pe rug. Norii au coborât ridicându-le urmele. ( din poemul Vânarea uliului sterp).

Este o vânătoare și un război în același timp, textele au ambiguități subtile, firele epice se țes după un izvod indescifrabil lectorului grăbit și neatent: O glorie pe jumătate, lună împăturită. Un catolic și-a vândut indulgențele devenind falit. Drumețul privește ca un orb nedumerit caii sălbatici, de ei se îndepărtează vânătorii, li se aud glasurile. Apropiate, umbrele se lasă seduse cu fiecare urmă(...) Creatorul împarte lumea în două: învingători și învinși. În acest tumult în care se amestecă trupuri și umbre, firave spoturi de lumină lăsându-se sugrumate de pale puternice de vânturi neguroase, se evidențiază o insidioasă influență venind dinspre zarea expresionismului. Strigătul lui Edvard Munch , pictura pe care a creat-o în 1893 marele artist norvegian și care a generat întreaga mișcare expresionistă din primele decenii ale veacului XX, pare a fi un reper definitoriu al sensibilității tânărului scriitor, chiar dacă nu există link-uri , trimiteri explicite spre acest orizont de expresie. Chiar titlurile poemelor, sintagme atent alese din text, ni se par relevante în acest sens. Vom aminti câteva dintre ele :Țipăt de piatră, Galantarele întunericului, Adăpost de ziduri roase, Lipit de zidul straniu, Vuiet și rugă, În urma cortegiului zdrențuros, Glorii sterpe etc.

Dincolo de vuietul scrâșnit , de haosul premergător ordinii divine, de entropia în care se agită războinicii, femeile, uliul sterp, caii înfricoșați, taurul negru etc, răzbate pe alocuri o speranță, o chemare viscerală a acestei umanități pre-cristianice adresate unui tată divin, ne-născut el însuși deocamdată, implicită rugă de mântuire: Se apropie chipul de marmură albă într-o îngemănare a sacrificiului, ulii se opresc în zborul leneș ca tăcerea în pustiul fad, rătăcindu-se. //Nașterea lumii nemuritoare începe cu el, neatins simbol al deșertăciunii , prin ochii lui zboară încă o lume netrăită, iar în afară –limbaj al deportaților- , săbii de tristeți nesătule sparg zidul slobozind chemarea sacrificiului...Urându-i tânărului autor ca debutul său sub emblema Ramurilor să-i poarte noroc , pe calea singulară pe care și-a ales-o în literatură , îi dorim totodată să intre în dialog fertil cu generația de scriitori căreia îi aparține biologic , să pășească în interiorul arenei unde se confruntă și înfruntă cei care aspiră curajos la statutul de scriitor profesionist. Ave, poeta!

© 2007 Revista Ramuri