În aparenţă o carte-interviu, Despre libertatea muzicii şi muzica libertăţii: dialoguri cu dirijorul german de origine română Horia Dinu Nicolaescu, semnată de Ion Munteanu, conţine, asemeni unor lanuri răscolite în adieri imprevizibil şi risipitor stârnite, mai multe piste de lectură: „monografie sociologică”, în viziunea autorului, „mărturisire de sine”, după muzicologul Florian Lungu, „volum-document”, în opinia compozitorului Dan Buciu ori „o carte despre Cico”, aşa cum completează actorul Ovidiu Scumacher paginile ce gardează textul propriu-zis.

În definitiv, ce este acestă carte? pentru a da un răspuns pluzibil întrebării, să trecem în revistă, dincolo de presupuse tentaţii polemice, câteva elemente constitutive.

Protagonistul, descendent al unei familii de boieri olteni, străbate medii dintre cele mai diverse, cunoaşte o umanitate contrastantă, de la mari muzicieni, artişti de notorietate, oameni politici importanţi, până la bişniţari, interlopi ai momentului, bătăuşi de meserie şi unelte docile ale Securităţii comuniste. Originea sa îl urmăreşte ca un stigmat, are de înfruntat opresiunea regimului, răzbeşte totuşi, în cele din urmă, prin talent şi voinţă, impunându-se ca un apreciat interpret şi dirijor de jazz.

Ion Munteanu, experimentat scriitor, cunoscut graţie romanului său de succes, Supuşii regelui de ceară, şi volumului La pupitrul vieţii... Octav Calleya, ştie să stimuleze interlocutorul, să-i smulgă mărturisiri, chiar intime. Nu-l slăbeşte o clipă, simte primejdia divagării şi revine insistent la momentele cu adevărat revelatorii.

Există numeroase scene cu suspans: urmăriri, suspiciuni, răpiri, încercări de asasinat, întâlniri senzaţionale. H. D. Nicolaescu are o viaţă tumultoasă, narată cu har şi aplomb. Prin memoria prodigioasă şi prin darul evocării se apropie, indiscutabil, de verva unui George Astaloş. Dincolo de aroganţa celor aflaţi în vârful ierarhiei sociale, figuri de prim rang ale vremii, surprinse uneori în ipostaze deloc convenabile (Ion Iliescu sau Ion Coman) sau de pitorescul underground-ului (temutul Nuni Anestin), ceea ce atrage atenţia mai cu seamă este acea alianţă imprevizibilă de inocenţă a „eroului” şi viaţă cotidiană, respirând o intimitate severă şi vitală, cu prezenţa invizibilă a conştiinţei libertăţii. De altfel, concretul existenţial se subsumează supratemei cărţii: Libertatea. „Cico” găseşte energia, resursele supravieţuirii şi afirmării lui (în România şi apoi în Germania) datorită faptului că s-a vrut în permanenţă un om liber, precum esenţa muzicii practicate.

De aici şi francheţea afirmaţiilor sale, ca în cazul confruntării cu Octavian Paler, fost vicepreşedinte al Televiziunii, considerat, de către cel ce cunoaşte cel mai bine diferenţa dintre goarnă şi trompetă, „o flaşnetă de partid”. „După alte vreo două ore de aşteptat, am fost primit în audienţă. De la intrare, Paler m-a primit dur: «Ce e, tovarăşe, ce nemulţumire ai dumneata?» Cu cea mai mare politeţe îi spun pentru ce mă aflam acolo: «Sunt în televiziune de atâta timp, colaborator de bază»... «Lasă că ştiu eu de când eşti dumneata în televiziune», mă întrerupe el. Îmi vorbea de sus, ca un stăpân ce se credea. Se comporta ca un mitocan comunist... I-am spus ce s-a întâmplat, că înregistrasem două emisiuni, una după alta, şi că el a dat ordin să mi se plătească numai jumătate din drepturile mele. Pe ce motiv? Paler a început să-mi ţină o tiradă comunistă, spunând-mi că tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, la Plenara nu ştiu care a zis că noi, televiziunea, cheltuim cu nesăbuinţă banii publici pe emisiuni de divertisment...”.

Volumul are o structură etajată, cu subsoluri generoase, din care aflăm informaţii substanţiale referitoare la evenimente din istoria recentă, ori la biografii mai mult sau mai puţin exemplare. Titlurile analitice de capitole şi subcapitole, mişcarea perpetuă păstrează dialogului disponibilitatea trecerii de la un episod la altul fără pretenţii de autonomie, dar cu sublinierea înţelegerii că H. D. Nicolaescu este „român prin naştere, german prin adopţie şi cetăţean al lumii, prin vocaţie”.