• Regia: Richard Linklater

• Scenariul: Richard Linklater

• Distribuţia: Ellar Coltrane (Mason Evans Jr.), Patricia Arquette (Olivia Evans), Lorelei Linklater (Samantha Evans), Ethan Hawke (Mason Evans).

• Durata: 165 min.

Pelicula a fost filmată pe parcursul a 12 ani cu aceeaşi distribuţie

• Premiera: 9 ian. 2014 la Festivalul de Film Sundance

În noiembrie 2014 a fost lansat şi volumul de fotografie Doisprezece ani în film, autori fiind regizorul (Richard Linklater), producătorul (Cathleen Sutherland), cei patru actori din rolurile principale (Ethan Hawke, Patricia Arquette, Ellar Coltrane, Lorelei Linklater) şi fotograful Matt Lankes. Volumul devine o mărturie în imagini a turnării filmului, evocând fidel toată acea experienţă trăită de ei timp de peste un deceniu şi, mai cu seamă, o mărturie a legăturilor din echipă, create în cadrul filmărilor. Fotografia reuşeşte să capteze clar progresia filmului, iar portretele actorilor, surprinse şi prin lentila foto, devin revelatoare amintiri, ele însele opere de artă distincte. Memorabile sunt montajele cu fotografiile care-l surprind pe Ellar Coltrane în fiecare an, de la vârsta de şase ani – începutul filmărilor (2002), până la 18 ani – finalul filmărilor (2012).

Este filmul cel mai aclamat al anului 2014, critica oferindu-i numai recenzii favorabile.

• Premii:

Premiile Golden Globe:

regizorul Richard Linklater – Globul de aur pentru regie

Boyhood – Globul de aur pentru cel mai bun film

Patricia Arquette a luat Globul de aur pentru cel mai bun rol secundar feminin.

Festivalul de Film de la Berlin, ediţia 64, 2014:

Ursul de argint – cel mai bun regizor – Richard Linklater

Premiul juriului ziarului Berliner Morgenpost

Premiile criticilor de film din Austin:

Cel mai bun film

Cel mai bun regizor – Richard Linklater

Cea mai bună actriţă în rol secundar – Patricia Arquette

Primul loc în top zece

Institutul de Film American – top zece filme ale anului – câştigător.

Distins cu premiul pentru cel mai bun film şi cea mai bună regie din partea Asociaţiei Criticilor de film din Los Angeles, Boston, New York, Washington D.C.

Festivalul de film britanic – cel mai bun film internaţional independent.

Premiile Asociaţiei Criticilor de film de la Chicago:

Cel mai bun film

Cel mai bun regizor – Richard Linklater

Cea mai bună actriţă în rol secundar – Patricia Arquette

Într-un moment al cinematografiei suprasaturate de efecte speciale şi tot soiul de modalităţi sofisticate de filmare, apariţia unui film precum Boyhood (Copilărie, 2014) reprezintă o revoluţionare a modului de a gândi un proiect cinematografic. Dincolo de toate riscurile artistice, dar şi financiare ce presupuneau derularea acestei producţii, regizorul Richard Linklater a pornit într-o aventură spectaculoasă, propunând aceloraşi actori să filmeze câteva săptămâni pe an, timp de doisprezece ani, la aceeaşi peliculă, iniţial fără nume – proiectul de 12 ani sau filmul de 12 ani. Târziu, după ce s-au încheiat filmările, regizorul a decis să se numească 12 ani, însă, pentru a nu fi confundat cu filmul 12 ani de sclavie (2013), l-a numit Boyhood. Regizorul Richard Linklater nu este la prima experienţă de acest gen, ideea de a filma cu aceiaşi actori, pe o perioadă extinsă, urmărind personajele în timp real, s-a concretizat şi în cele trei filme cu Ethan Hawke în rolul principal: Before sunrise (1995), Before sunset (2004) şi Before midnight (2013).

Ceea ce este absolut cuceritor în această peliculă, dincolo de performanţa actorilor, este exploatarea clară, materială a timpului. Prezent ca şi personaj insinuat, timpul este cel care sculptează cadrele, dezvăluindu-ne evouţia naturală a lui Mason (Ellar Coltrane), un băieţel de şase ani, care creşte pe ecran, la propriu, chiar sub ochii noştri. Rezultatul uluitor seamănă cu un studiu time lapse al unei fiinţe umane – copilul devine tânărul Mason. Chiar dacă şi alţi regizori au filmat la o producţie timp de mulţi ani (David Linch – Eraserhead, 1977 – 4 ani de filmare; Jim Jarmush – Coffee and cigarettes, filmat între anii 1986-2003), niciodată în istoria cinematografiei nu s-a mai făcut un film precum Boyhood. Filmat timp de doisprezece ani, cu aceiaşi actori, Ellar Coltarne (Mason Evans Jr.), Patricia Arquette (Olivia Evans), Lorelei Linklater (Samantha Evans), Ethan Hawke (Mason Evans Sr.), Boyhood este o călătorie prin viaţă. Alături de copil, călătorim şi prin viaţa mamei lui, a tatălui lui, a surorii sale, a fraţilor şi a taţilor vitregi, pelicula derulându-se prin lentila anilor săi de copilărie, apoi de adolescenţă, urmărindu-l până la intrarea la facultate. Boyhood este o călătorie în timp prin viaţa acestor personaje, dar este şi călătoria timpului prin ele, lăsând în urmă ceva transformat: chipul, trupul, sufletul, aspiraţiile. Timpul lucrează inevitabil, făcând loc unicei constante – schimbarea.

Dedicându-se constant acestui film câteva săptămâni pe an, timp de doisprezece ani, regizorul mărturiseşte că scenariul a devenit aproape autobiografic, multe dintre elementele de biografie ale personajului mamei sau al copilului fiind preluate din propria viaţă. De fapt, viaţa lor, a tuturor artiştilor, se îngemănează cumva cu turnarea acestui film, care apare uneori drept reality show. Patricia Arquette fusese ea însăşi mamă singură la doar 20 de ani, apoi se căsătorise şi a divorţat chiar în timp ce filmau această producţie; sora lui Mason, Samantha, este jucată de fiica regizorului, Lorelei Linklater. Se pare că personajele jucate de Ethan Hawke şi Patricia Arquette ar fi inspirate chiar din viaţa părinţilor divorţaţi ai regizorului, tatăl fiind agent de asigurări, iar mama sa a devenit psiholog după ce a reluat studiile. Regizorul şi scenarisul Richard Linklater era dispus să modifice orice, în funcţie de schimbările care s-ar fi produs în viaţa oricărui actor din distribuţie; mai mult, încredinţase lui Ethan Hawke finalizarea filmului, dacă lui i s-ar fi întâmplat ceva. Filmările au început fără un scenariu complet, pornind de la câteva puncte de conflict stabilite pentru relaţiile dintre personaje; scenariul a fost, ca şi filmul, work in progress, la care au participat şi actorii, contribuind cu experienţele lor. Numele personajelor au fost alese chiar de actori, iar pentru cei mici, filmările la Boyhood au fost o experienţă covârşitoare, tânărul actor Ellar Coltrane mărturisind că nu-şi aminteşte viaţa fără această perioadă.

Boyhood　dezvăluie caractere diverse, actori spectaculoşi care traversează etape diferite ale vieţii: copilărie şi adolescenţă (copiii), tinereţe şi maturitate (părinţii). În acest periplu prin începutul vieţii sale, Mason participă şi asistă la transformările celor din jurul său: bucuria alături de mamă şi soră, vizitele rare ale tatălui, drumeţiile cu acesta, fluctuaţiile seismice ale unei familii tensionate, intrarea unor bărbaţi nepotriviţi în viaţa mamei lui, căsătorii, divorţuri, schimbarea repetată a locuinţei, a şcolii şi a prietenilor. Mason este martorul delicat al tuturor acestor transformări, care îl afectează, dar îl şi modelează, devenind până spre finalul filmului un tânăr care pare să fi descoperit ce este cu adevărat important în viaţă: să fii în prezent! Să trăieşti fiecare clipă cu ceea ce are de oferit, fie dulce, fie amară; să iubeşti necondiţionat, doar pentru că simţi; să te bucuri de timp cu tatăl tău, să faci baie într-un lac, să stingi focul ca indienii; să stai tăcut pe o stâncă alturi de o fată cu plete. Performanţa copilului şi a adolescentului actor Ellar Coltarne este absolut spectaculoasă, fiind răsplătită deja cu numeroase nominalizări şi premii, aflate în desfăşurare. Uşor lent în mişcări, liniştit şi introvertit, privirea pură a lui Mason îşi schimbă lumina în culoarea vieţii, iar zâmbetul său misterios trădează inocenţă, profunzime a spiritului, dar şi voluptate a descoperirii vieţii. Sora sa, extrovertită, uşor egoistă şi superficială pare a fi copia feminină a personalităţii tatălui lor, Mason, mai mult absent din vieţile lor, exuberant şi iresponsabil precum un artist cu capul în nori.

Boyhood nu este doar un film despre copilărie, ci şi unul despre maturitate şi despre asumarea ei; este un film care demitizează imaginea perfectă a vedetei: actori care-şi asumă maturizarea, apariţia primelor riduri, transformarea trupului, punând în lumină ceea ce este cu adevărat valoros pentru un om: rostul. Ce poate fi mai important decât să ai un rost şi să conştientizezi care ţi-e menirea aici. Sensul vieţii pentru o femeie precum Olivia este maternitatea şi propria ei dezvoltare ca fiinţă. Mamă sigură, Olivia nu ştie cine este când nu este mamă, i se pare că viaţa a trecut prin ea prea repede şi izbucneşte în lacrimi din vreme în vreme, pentru că nici cei puternici nu-şi pot înghiţi mereu durerile. Şi-ar fi dorit să fie mai mult. În timp ce se zbătea să-şi crească frumos şi curat cei doi copii, viaţa a traversat-o, lăsând-o tristă şi pustie.

Simplu prin autenticitate, profund şi emoţionant, Boyhood este o călătorie prin viaţa de copil, prin viaţa de părinte, devenind o mărturie a fiecărui moment, a clipei, desenând viaţa unei familii de azi. Aparent deloc spectaculos, fiecare cadru al peliculei captează viaţa – aici şi acum. Vorbind despre alegeri şi asumare, despre responsabilitatea şi bucuria de a fi părinte, despre implicare şi împlinire, despre schimbare şi despre oameni care te inspiră, pelicula Boyhood devine un discurs despre sensul vieţii şi despre rost. A