Mă obişnuisem cu ideea că regimul comunist este cel predat materiei, prin chiar cuvintele sale: materialist – dialectic şi istoric, se zicea – în timp ce lumea liberă este aceea în care-şi au locul deopotrivă şi spiritul şi materia. Zeci de ani am fost bătut la cap, în diversele forme de terorism ideologic, cu critica spiritului, a idealismului, cu Hegel-ul pus în picioare de Marx, când el era, de fapt, întors cu capul în jos, dar speram, odată ajunşi dincolo de acel regim că gata, s-a terminat. Şi de ce dau aici? Păi de un materialism în stare să trezească uri dintre cele mai mari, nici măcar comparabile în manifestările lor cu rânjetul câinelui care are impresia că vrei să-i iei osul de sub nas. Dar spiritul? îţi zici, el unde mai este. Păi el stă ascuns, undeva în spate şi apare numai la intervale, când trebuie să înfrumuseţeze, artificial, lumea din jur sau, mai degrabă, pe cei care-i pronunţă numele.

Fac piaţa la Obor în fiecare săptămână şi am ocazia, aşadar, să văd cum ţin acolo precupeţii (adică, etimologic, cei care au cumpărat dinainte, în rusă: pre=înainte şi cupeţ=cumpărător) de preţ, cum îţi cântăresc marfa cu ocaua dinaintea lui Cuza, cum îţi pun mai puţin dacă văd că nu eşti atent. Ba, două ţaţe care vând ouă profită de neatenţia ta şi-ţi pun cu unul în minus, ca să câştige 50 de bani.

Dar, vai, nu văd numai acolo dominaţia netă şi stabilizată a materiei asupra spiritului care e – vorba lui Caragiale/ Caţavencu – sublim dar lipseşte cu desăvârşire. Toată ziua, pe la televiziuni se perindă foşti sau actuali demnitari care iau mită sau sunt, în prima fază, doar bănuiţi de asta, îi vezi cu cătuşe la mâini, unii le exhibă triumfători, ca şi cum de mult le aşteptau, în mintea lor (câtă o fi) arătându-le mulţimii demonstrează că, iar, e o urmărire politică. De fiecare dată când aud că e persecuţie politică îmi amintesc de Cioflan, cel dintr-un cuplet al lui Petre Liciu, pe care-l declama cu mult haz, în rostirea-i inubliabilă, Laurenţiu Ulici. Nu găsesc textul oricât l-aş căuta, în Istoria mare a lui Călinescu sunt doar vreo două-trei versuri, dar povestea e cum Cioflan urmăreşte ani de zile un hoţ şi când îl prinde, de vreo trei ori, acesta îi scapă prin nişte trucuri cu care numai un prost poate fi păcălit, astfel încât dom’ comisar Mercarian este silit să-l dea afară. Ei, ce credeţi că spune Cioflan, după ce e concediat? „Persecuţie politică”. Pentru că de atunci datează acest subterfugiu stupid. Numai că aşa zişii persecutaţi politic de azi nu au fost proşti precum Cioflan, ci, dimpotrivă, foarte abili în afacerile lor pe seama statului şi a posturilor pe care le-au ocupat. Mă rog, dacă abilitate este de a te ascunde câtă vreme justiţia e la picioarele tale şi a fi descoperit atunci când justiţia îşi recapătă independenţa. Aud multă lume plângându-se că e prea de tot, că e o republică a procurorilor, dar mă întreb dacă nu e mai bună una a procurorilor decât una a bandiţilor cum era până mai ieri România. Şi, la urma urmei, dacă aproape cincisprezece ani nimeni nu i-a deranjat pe hoţii în stil mare nu e normal ca acum justiţia să aibă de lucru – cum se zice prin presa zilei – la foc continuu? Şi aici tot predominarea materiei asupra spiritului se arată.

Dar revenind la eterna explicaţie, proces politic, mai că-mi vine să spun că da, au dreptate aceşti politicieni care se apără de acuzaţiile procurorilor în felul acesta. Nu vă grăbiţi să mă blamaţi, pentru că: dacă ei îşi imaginează – şi mai toţi o fac – politica drept un mijloc de îmbogăţire, cum se spunea înainte de război, fără cauză, atunci sigur că, atunci când sunt prinşi, li se pare că se află tot pe teritoriul politicii, una coborâtă la nivelul lor de înţelegere, materialist, la fel ca acela al vechilor conducători de partid şi de stat, comunişti, care erau stăpânii ţării, deci ai materiei.

Şi uite-aşa te trezeşti într-o lume străină fără să fi făcut un pas din oraşul tău sau din ţara ta. Ţi s-a tras ţara de sub picioare sau tu te obişnuiseşi cu o situaţie anormală. Dacă normală e cea de acum. Şi cum altfel să fie, din moment ce ea este globală, întinsă pe tot globul pământesc?