| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Gabriela GheorghişorArtă plastică Mă desenez, ca în copilărie, o fetiţă care stă strâmb, cu picioarele înspre înapoi, de parcă greutatea s-a mutat în trecut. Sunt slabă, cu mâini ca două beţe de chibrit. Din fosforul palmei se aprinde o flacără mare. Poză kitsch de fachir.
Pe tine te pictez bucălat, pari o bombonică de ciocolată din reclamele de la tv. Cu ochi şi buze scobite, ca după un ronţăit artistic de şoricel. Trag un gard protector între noi, o linie şerpuită ca un trenuleţ care aleargă spre cer. Peste el, zboară avioane de hârtie, pe aripi cu balauri zburliţi, fioroşi. Îţi construiesc şi un fel de castel, de jur-împrejur, Turnul Londrei. Un corb şi un Nevermore scris tremurat. Tabloul e prost. N-am talent de artist, sunt farseur. Râd, scot limba la tine, iau forfecuţa şi mă decupez tacticos. Apoi plâng, ca în copilărie. Revelion Aş modela fluturi din vată de zahăr pe trupul tău. Dar toată dragostea mea s-a retras într-o jucărie de pluş. O ciufulesc, o gâdil, o smotocesc şi o mângâi de parcă ar avea inimă. Casa mea e loc de Sărman Dionis. Aici, în noaptea de An Nou o fetiţă strânge în braţe leuţul ei botos, fioros, zis Pomponel. Fluturi de gheaţă pe geam. Au anunţat ger, cel mai mare ger din ultimii 50 de ani. După ce ai murit, odată cu anul de ieri, viaţa s-a mutat într-o jucărie cu trup pufos, ca o vată de zahăr. Alice în cristalin M-am cuibărit în cristalinul tău Ca într-o acadea cu gust de cafea. Când priveşti departe, departe, cufundat în ceruri nalte, mă alungesc şi eu, precum un portret de Modigliani. Când te uiţi aproape, de jur-împrejur, mă bombez obez şi mă simt un bursuc năuc. Dau să ies şi mă lovesc de cornee. Un cucui în cap, acolo unde se văd copcile de la patru ani, în semn de cruce. Intru apoi în iris ca într-o gaură neagră din univers. Mi-e frică. Mă întorc şi plutesc pe umoarea vitroasă şi dulce. E dulce, am lins-o pe furiş, când dormeai. Mă plimb din odaie-n odaie, îţi menţin elasticitatea din cristalin, uite-aşa eşti salvat şi de prezbitism. Mă îmbăt cu aroma de cafea, de parcă îmi apropii năsucul de ibric emoţionată, bum-bum inimioara, să nu mă prindă mama în flagrant delict ca la şapte ani.
În cristalinul tău, mă simt o Alice în Ţara Minunilor. Dacă vrei să mă scoţi afară, trebuie să-ţi tai ochiul cu lama. O să rămâi orb. Romantism Ştrumful taie salata, ceapa şi ridichiile, în timp ce eu mă preling într-o ceaşcă de cafea cu o linguriţă de lapte, cămaşa de noapte alunecă mătăsos în urma mea. Îl aud cum cântă voios cu vocea lui de heldentenor sper să nu greşesc, dar nu mă pricep la taxonomii de-astea, doar timbrul baritonal i-l recunosc dintre toate vocile pământului şi zâmbesc. Cântec de leagăn, descântec pentru un spiriduş ascuns în cafea. |