Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de de Constantin M. Popa

Contrapunct

În Calafat ca pe o insulă pustie

fără lăzi, cufere, geamantane de naufragiat

doar o ramă goală şi

o carte din care răzbat

paşii înăbuşiţi ai nopţii

la cârciuma lui Dună

pivniţa cu bolţi neruşinate

şopronul dărâmat de amintiri

nebăute până la capăt

inevitabila rutină a poftelor risipite

printre copaci vicleni spre apele portului

plin de pânze albie de rufe destrămate

hârdău cu ciorapi păstrând caligrafia bătăturilor

litere înlănţuite pe spinarea malurilor în

ritmul înşelător al inimii mele

atunci am văzut nisipul din

rama oarbă a metaforelor

poeţii s-au refugiat de mult către nord

mânaţi de briza schimbătoare a improvizaţiilor

diavolească virtuozitate

asemeni durerii oficiate în cărnuri rele

când îl citesc pe Vulturescu

am impulsuri chezaro-crăieşti

Asta-i poezia ce-mi place

evit astfel augusta muzicala cacofonie

scuzabilă doar în Kakania.

Un sfat util

Nu înţeleg unde vreţi să urcaţi, domnule!

aţi ajuns deja la ultimul etaj

pe acoperiş doar crescătorul de corbi

are acces

Chiar dacă îmi scapă logica aripilor răvăşite

ale poemelor de veghe

mă străduiesc să hrănesc

tăcerea ferestrelor

departe de retorica vieţii sau

a acestor pantaloni de ceremonie

vedeţi, îmi vin perfect şi totuşi

faţă de alţii pierd mereu

verticala îndurării păsăreşti

Corbii poeţilor au început iar

zborurile lor răsucite

semne de carte

înfipte în fundul provinciei

nu suport pliscurile grosolane

plescăitul rimelor strâmbe

infernul abordabil al gloriei

aspirat de nările boante

ale Podişului Getic din decor

Vă vreau binele, domnule!

coborâţi!

eu rămân

sper că aţi înţeles

cine adulmecă taina întunericului

de fapt am idei ascetice

coborâţi, domnule!

Încep să uit rătăcirea

în labirintul încă primitor

când zăbrelele albe

ţesute poate din firul Ariadnei

sau din alte forme de existenţă ale întunericului

mă inspiră

cum te inspiră şi pe tine

iubito atunci când mă chemi

în încâlceala siluetei tale pierdute

uite derapez

în memorie

ca nişte bâiguieli

închise în cutia milei

vom cumpăra îndurarea larilor

suspinul văzduhului devorat

de magnetica neasemănare

a dispariţiei noastre

mistuiţi în flăcările

ţipătului lui Edvard.

O noapte pe ruinele visului

Totul s-a petrecut într-o noapte bătrână

cu miezul zbârcit

asemenea unui măr sălbatic

uitat în marginea timpului

stătea sfioasă lângă fereastra spartă

cum stă ultimul venit

în sala de aşteptare

goală

abia când a intrat umbra

am văzut ce triste îi erau mâinile fără mănuşi

purta în părul altădată strălucitor

ace subţiri şi reci

şi-n ochi fluturii îngheţaţi

ai celeilalte lumi

o auzeam cum lovea în gând pragul întunericului

cum spărgea cu râvnă lacătele singurătăţii

până când câinii clevetitori

se dezlănţuiau în pieptul ei şi

începea litania dimineţii

în zori a căzut peste noi Crucea Sudului.

Bătrânul şi biblioteca

„Nu te juca

lasă cuvintele departe

de ceea ce ele ar putea ivi

nu te juca

sunt periculoase

(îl aud pe bătrânul dascăl)

încă nu s-a decis ora

semnului arhetipal

când cenuşa înseamnă risipire

sângele izvor

solitudinea zid de lumină

ceasul panică şi sexul sfâşiere”

Cu detaşarea părintelui condotier

el verifică arabescurile lui Flaubert

înscrisurile lui Hemingway

inteligenţa lui Joyce

falezele lui Jünger

metamorfozele lui Borges

şi se opreşte la buricul

dansatoarei lui Calder:

„Culturi de praf!”

„Lasă cuvintele în caligrafia

tăcerii dintâi

departe de surpări provizorii

de urniri eufonice necesare

unei laudatio pentru miezul nălucii

încă nu s-a decis tatuajul sufletului

nu te juca

lasă cuvintele

între pulpele neantului”.

Puţină mitologie

Confraţii din rezervaţia lirică

ar vrea să vadă

cum îmi scot un ochi

cum îmi tai un braţ

cum îl ucid pe Urmuz

cum sparg peretele

pe care se plimbă păianjenul lui Sorescu

puţină mitologie nu strică

scuze uşii duble

trec iar către muzeul viu

al apocalipsei incerte

simt atât de aproape mirosul

măştii ce-mi ascunde chipul sufletului

cum moartea pândeşte din grupuri fonetice

îşi caută locul în autoportretul meu

bazat pe calcule galante de gală

galoane galbene

galerii galactice

galeră sau galion

purtând întreaga povară

spre ghilotina paginii albe

confraţii sunt nerăbdători

dar acum scurtez de cap un poem.

© 2007 Revista Ramuri