| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede de Constantin M. PopaContrapunct În Calafat ca pe o insulă pustie fără lăzi, cufere, geamantane de naufragiat doar o ramă goală şi o carte din care răzbat paşii înăbuşiţi ai nopţii la cârciuma lui Dună pivniţa cu bolţi neruşinate şopronul dărâmat de amintiri nebăute până la capăt inevitabila rutină a poftelor risipite printre copaci vicleni spre apele portului plin de pânze albie de rufe destrămate hârdău cu ciorapi păstrând caligrafia bătăturilor litere înlănţuite pe spinarea malurilor în ritmul înşelător al inimii mele atunci am văzut nisipul din rama oarbă a metaforelor poeţii s-au refugiat de mult către nord mânaţi de briza schimbătoare a improvizaţiilor diavolească virtuozitate asemeni durerii oficiate în cărnuri rele când îl citesc pe Vulturescu am impulsuri chezaro-crăieşti Asta-i poezia ce-mi place evit astfel augusta muzicala cacofonie scuzabilă doar în Kakania. Un sfat util Nu înţeleg unde vreţi să urcaţi, domnule! aţi ajuns deja la ultimul etaj pe acoperiş doar crescătorul de corbi are acces Chiar dacă îmi scapă logica aripilor răvăşite ale poemelor de veghe mă străduiesc să hrănesc tăcerea ferestrelor departe de retorica vieţii sau a acestor pantaloni de ceremonie vedeţi, îmi vin perfect şi totuşi faţă de alţii pierd mereu verticala îndurării păsăreşti Corbii poeţilor au început iar zborurile lor răsucite semne de carte înfipte în fundul provinciei nu suport pliscurile grosolane plescăitul rimelor strâmbe infernul abordabil al gloriei aspirat de nările boante ale Podişului Getic din decor Vă vreau binele, domnule! coborâţi! eu rămân sper că aţi înţeles cine adulmecă taina întunericului de fapt am idei ascetice coborâţi, domnule! Încep să uit rătăcirea în labirintul încă primitor când zăbrelele albe ţesute poate din firul Ariadnei sau din alte forme de existenţă ale întunericului mă inspiră cum te inspiră şi pe tine iubito atunci când mă chemi în încâlceala siluetei tale pierdute uite derapez în memorie ca nişte bâiguieli închise în cutia milei vom cumpăra îndurarea larilor suspinul văzduhului devorat de magnetica neasemănare a dispariţiei noastre mistuiţi în flăcările ţipătului lui Edvard. O noapte pe ruinele visului Totul s-a petrecut într-o noapte bătrână cu miezul zbârcit asemenea unui măr sălbatic uitat în marginea timpului stătea sfioasă lângă fereastra spartă cum stă ultimul venit în sala de aşteptare goală abia când a intrat umbra am văzut ce triste îi erau mâinile fără mănuşi purta în părul altădată strălucitor ace subţiri şi reci şi-n ochi fluturii îngheţaţi ai celeilalte lumi o auzeam cum lovea în gând pragul întunericului cum spărgea cu râvnă lacătele singurătăţii până când câinii clevetitori se dezlănţuiau în pieptul ei şi începea litania dimineţii în zori a căzut peste noi Crucea Sudului. Bătrânul şi biblioteca Nu te juca lasă cuvintele departe de ceea ce ele ar putea ivi nu te juca sunt periculoase (îl aud pe bătrânul dascăl) încă nu s-a decis ora semnului arhetipal când cenuşa înseamnă risipire sângele izvor solitudinea zid de lumină ceasul panică şi sexul sfâşiere Cu detaşarea părintelui condotier el verifică arabescurile lui Flaubert înscrisurile lui Hemingway inteligenţa lui Joyce falezele lui Jünger metamorfozele lui Borges şi se opreşte la buricul dansatoarei lui Calder: Culturi de praf! Lasă cuvintele în caligrafia tăcerii dintâi departe de surpări provizorii de urniri eufonice necesare unei laudatio pentru miezul nălucii încă nu s-a decis tatuajul sufletului nu te juca lasă cuvintele între pulpele neantului. Puţină mitologie Confraţii din rezervaţia lirică ar vrea să vadă cum îmi scot un ochi cum îmi tai un braţ cum îl ucid pe Urmuz cum sparg peretele pe care se plimbă păianjenul lui Sorescu puţină mitologie nu strică scuze uşii duble trec iar către muzeul viu al apocalipsei incerte simt atât de aproape mirosul măştii ce-mi ascunde chipul sufletului cum moartea pândeşte din grupuri fonetice îşi caută locul în autoportretul meu bazat pe calcule galante de gală galoane galbene galerii galactice galeră sau galion purtând întreaga povară spre ghilotina paginii albe confraţii sunt nerăbdători dar acum scurtez de cap un poem. |