Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Din jurnal (2011)

        de Gabriel Dimisianu

23 aprilie

A scrie în jurnal ce mi se întâmplă, o îndeletnicire la care inima nu-mi prea dă brânci. Chiar atunci când mi se întâmplă lucruri care altora probabil că le-ar umple paginile jurnalelor. Ba tocmai pe acestea nu am chef să le consemnez. De pildă, în aceste zile, conferinţa scriitorilor, cu toată agitaţia şi pasiunile răscolite. M-am aflat şi mă aflu într-o inconfortabilă poziţie pentru că mi se impune o decizie, iar eu nu sunt decis, nu mă pot decide. Soluţia cea mai bună pentru Uniune mi se pare a fi Uricaru, om practic şi scriitor onorabil, corect, după cât ştiu, deşi e acuzat de matrapazlâcuri, abuz de funcţie etc., dar fără dovezi. Soluţia Manolescu nu am iarăşi motive să o resping. E o personalitate al cărei nume impune şi ar decora admirabil Uniunea. Nu e profitor, nu e arghirofil. Nu ştiu însă dacă e practic („manager”), adică ştiu, de fapt, că nu ar prea fi. Asta n-ar fi nimic dacă ar avea echipă, dar echipa care se profilează (Prelipceanu, Abăluţă, Nora Iuga, Daniel Bănulescu, Mircea Mihăieş de la Timişoara, Mircea Valeriu Popa) este una mai mult de „zgomote”, după cum crede Fănuş Neagu. Iar Fănuş ce-mi spune la conferinţă, într-o pauză: – Mă, eu l-am votat pe Breban, dar dacă iese el preşedinte face praf Uniunea într-o lună. Dacă iese N.M. o face praf în şase luni. Dacă iese Uricaru, ăsta de bine de rău o ţine în viaţă. Diagnosticul lui Fănuş mi s-a părut destul de bun (plauzibil).

Cât priveşte soluţia N.M. pentru R.L. îmi pare a fi bună, cu condiţia să reziste Uniunea. Acum totul s-a amânat pentru iunie, când se va disputa finala Uricaru-Manolescu. Totul e sub un semn de întrebare care creşte în dimensiuni.

24 aprilie

Lucrurile se schimbă de la o zi la alta. Ieri Uricaru a făcut exact ce nu ar fi trebuit să facă. A chemat presa la Uniune şi a declarat că nu recunoaşte hotărârea Consiliului pentru organizarea turului 2, că pe el l-a ales Conferinţa şi aşa rămâne. Asta aruncă totul în aer şi, în ce mă priveşte, îmi dovedeşte încă odată cât de puţin „mă pricep” la oameni. Scriam despre Uricaru că este „onorabil, corect”, dar iată că mă contrazice cu acest gest care nu prea e nici onorabil, nici corect şi mai e şi cu rele urmări, pentru el şi pentru Uniune. Că e ambiţios ştiam, dar nu ştiam că e un ambiţios iraţional. Ce speră să se întâmple? Cum să conducă Uniunea fără acordul Consiliului, fără Comitetul director, fără organe legale? Nu ştiu.

3 mai

Situaţia e fluidă. N. M. a convocat o conferinţă de presă la Uniune pentru a-l soma pe Uricaru să organizeze turul 2. Acum aflu că Uricaru organizează turul 2, ba chiar devansând termenul cu o lună. A anunţat data de 18 mai. Deci, iarăşi s-a schimbat? De ce? Pentru că are asigurări, cred, de la votanţii lui că se alege şi cred că aşa se va şi întâmpla. Iaşul şi Clujul îl susţin. Mai sunt o parte din bucureşteni, o parte din bănăţeni, filialele mici, mai sunt votanţii lui Breban care, la directiva şefului, s-au decis pentru el. Mai sunt ungurii. Nichi nu i-a luat în calcul şi chiar i-a nemulţumit cu propunerea de a reînfiinţa S.S.R. (Societatea Scriitorilor Români) în care ei unde mai au loc? N. s-a repliat precizând că e vorba de Societatea Scriitorilor din România care desigur că îi include şi pe unguri, şi pe nemţi, dar nu cred să-i fi convins. Dar şi mai mult i-a iritat zvonul că dacă vine preşedinte N. renunţă la Balogh ca secretar. Asta nu putea deloc să le placă, drept care nu-l vor vota. N. e totuşi sigur pe el, cum a fost totdeauna în orice.

7 mai

Luni dimineaţă. Lucrez fără spor. Până la prânz două telefoane lipsite de importanţă. H. Z. mă întreabă dacă am primit cartea pe care mi-a lăsat-o la redacţie şi Cr. T. îmi cere numărul de telefon al Eug. T. A. Mai bine, desigur, telefoane neimportante decât „importante” dar rele.

19 mai

Ieri înfrângerea lui N.M. la alegerile de la U. S. (turul 2). Uricaru a câştigat cu 104 voturi mai multe. Cauze:

- campania dusă în presă împotriva lui E. U. (acuzele de corupţie, manipulări de bani etc.) s-a întors împotriva celor care au dus-o; nimeni nu ia în seamă acuzele, nimeni nu se dă clintit din convingerile lui în urma dezvăluirilor din presă ;

- grupul care i-a făcut campanie lui N. M., impopular, mai degrabă antipatizat (N. Prelipceanu, C. Abăluţă, istericul M.V. Popa, Marius Tupan) ;

- N. M. a venit cu un nou statut şi cu schimbarea titulaturii din U.S.R. în S.S.R.; ideea de schimbare totală mai niciodată nu e bine primită ;

- n-a ţinut seama de componenţa votanţilor, în majoritate vârstnici, multe edecuri literare, temători, după cum li s-a inculcat ideea, că N. M. va da Uniunea pe mâna optzeciştilor;

- în fine, N. M. e critic literar, şi de câtă simpatie se poate bucura un critic, oricât de prestigios ? Sunt împotriva lui nemulţumiţii de cum au fost trataţi, sunt, apoi, nemulţumiţii că nu au fost trataţi în vreun fel, ignoraţii. N.M. a strâns în primul tur 251 de voturi, mai multe nu avea cum.

21 mai

Am vorbit cu N.M. Nu mi s-a părut prea afectat de insuccesul electoral. „Am scăpat de o grijă”. Nici nu are de gând să părăsească Uniunea, cum s-a speculat că ar face-o în caz de nealegere. Nu pleacă din Consiliu, ba chiar va candida pentru Comitetul Director, de această dată cu şanse. Atât că în zilele când se vor alege Consiliul şi Comitetul Director el e plecat în Franţa. E încrezător însă că şi în lipsă va fi ales. Este posibil. Mă bucur că e calm, raţional, binedispus.

© 2007 Revista Ramuri