| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Ionuţ OrăscuDebut S-a născut pe 9 ianuarie 1995, la Calafat, a absolvit Liceul Teoretic Tudor Arghezi din Craiova, este student în anul I, la Facultatea de Litere a Universităţii din Craiova, secţia Română-Engleză. Ionuţ Orăscu pare un nepot al optzeciştilor lunedişti, poemele lui sunt guralive şi intertextuale, îndrăgostite şi (auto)ironice, dezinvolte şi jucăuşe. Deocamdată, Ionuţ mai degrabă cochetează cu poezia. Talent are, însă depinde numai de el daca va avea o relaţie de durată cu ea. (G.G.)
Versuri şi pariuri este genul acesta de nopţi, în care, după ce te-ai certat cu iubita pe tema iubirii (ea vorbea despre iubire şi atât, eu vorbeam de iubire de parcă aş fi analizat o poezie postmodernă) cum spuneam, după ce te-ai certat cu iubita, stai şi bei cafea toată noaptea, şi speri că vei reuşi să înşiri acea întâmplare în versuri - aşa cum încerc să fac eu acum - şi sperând că la final va ieşi ceva frumos. încerci să-ţi faci un scop din asta, iar singura ta consolare (pe lângă trupul gol al iubitei care doarme lângă tine) este câte un citat frumos, ca acesta din Oscar Wilde care spune că: poetul se eliberează de o suferinţă pentru o altă suferinţă. nu aş putea să ratez o noapte ca asta doar pentru că îmi este somn. cât de crud să fiu să ţin doar pentru mine aceste versuri, care nu vor fi citite de nimeni niciodată. cum spuneam, ne tot certam şi cearta părea că nu se va termina niciodată. eu încercam să-i explic că iubirea este un dialog al sferelor noastre, iar ea o tot da că iubirea înseamnă că ne înţelegem bine, credeam că pot să definesc iubirea mai bine decât ea doar pentru că teancul meu de cărţi citite era mai mare decât teancul ei. iată-mă, acum, la ora 4:55 dimineaţa aştept să înceapă meciul dintre Floyd Mayweather şi Manny Pacquaio. mâzgălesc pe foaie aceste cuvine calde ca un ou de găină abia făcut cuvinte rostite cu doar două ore mai devreme cuvinte calde şi delicioase. fără rimă, fără tăieturi, fără metafore fără fără... poate doar cu un strop de speranţă că îmi va ieşi biletul la pariuri.
Eterna contradicţie dacă scriu despre sex, or să spună că sunt obsedat. dacă scriu despre moarte, or să spună...sigur or să spună ceva de Bacovia. dacă îi critic, or să mă poftească politicos spre uşa de la ieşire. dacă dacă dacă... acum nici nu mai ştiu de ce scriu, scriu să nu-mi expire mina în creion, stau în fund şi scriu. ce scriu? ce contează, ştiţi vorba aia ai, n-ai mingea dai la poartă! aşa şi cu poezia, ai, n-ai rimă tot faci versuri, nici poezia asta nu mai e ce-a fost odată. acum când îi citesc mamei mele o poezie mă întreabă: da rimă n-are? eu ce să-i răspund? doar atât: eee... lasă că nu ştii tu!
Behemoth motanul Behemoth este noul meu animal de companie. tare m-am străduit să-l cumpăr pentru că Bulgakov ţinea la preţ şi spunea: unde mai găseşti tu motan să vorbească?, avea dreptate. acum Behemoth îmi tot toarnă poveşti de la Facerea Lumii încoace, de parcă m-ar interesa pe mine ce s-a întâmplat. bine măcar că nu trebuie să-l hrănesc, că doar e imaginar. acum trebuie să-i găsesc un tovarăş de joacă, aşa că mă îndrept spre Franţa că acolo se spune că un nenea Perault ar avea şi el un motan care vorbeşte şi pe deasupra că ar fi şi încălţat.
Un fel de blocaj totul s-a oprit când a trecut ea strada şi maşinile şi oamenii şi praful şi norii şi căldura şi mirosul şi transpiraţia şi respiraţia şi păsările şi semaforul şi ledurile de la farmacie şi vocile şi afişul pe jumătate dezlipit şi sunetele scoase de aurolacul de lângă patiserie până şi vântul s-a oprit să treacă ea strada. |