Să jucăm, doamnă, barbut

Pe-o potcoavă şi-un sărut,

Cu zaruri de hoţi de cai,

Cu zaruri de hoţi de cai,

Neodihna lor să-mi dai,

Cu zaruri din os de cerb,

Să ştiu bine că nu pierd,

Cu două zaruri de smoală,

Să mă laşi cu capu-n poală,

Caii mei, buieci, să-ţi pască

Lina pajişte cerească.

Doamnă, chip de pe scriptură,

Nu-ţi dumica-n suflet ură,

Iartă-mă, cum ar ierta

Spicul de grâu secera

Sau, înalt, cum iartă poarta

Rănile scrise cu dalta.

...Steiul, inimă de piatră,

Iartă fulgerul de-l crapă,

Doar ochii tăi mă sugrumă

C-am vrut să-i îmbăt cu lună.

Doamnă, zbatere de ape,

Stinge-ţi stelele sub pleoape

Nu pâlpâi printre gene

Şerpeştile lor blesteme!

Că năvala de ocări

M-a răstignit între zări,

Că potopul de sudalme

Mi-a altoit fiare-n palme.

Şi-acum, doamnă, vezi cum sânger

Adăstând boare de înger?

Hai, petrece-te pe rană

Ca marama de icoană...

De ce, doamna mea, te-ncrânceni

Când vezi sânge viu pe pinteni?

De ce gemi ca de deochi

Când îmi simţi otrava-n ochi?

De ce te-nchizi ca-ntr-o carte

Când adulmec zări de moarte?

De ce faţa ţi-o acoperi

Când prin ierbi nălucesc poteri?

De ce cauţi mătrăgună

Când ţintim, zbanghii, în lună?

...Sunt, doamnă, tot n-ai aflat?,

Preacurat întru păcat!

Doamnă, candela mea stinsă,

Lasă-te de doruri ninsă.

Dacă-mi faci numai un semn,

Din vine-ţi dau undelemn,

Muguri de lumini să crească

Peste ruga mea hoţească.

De-mi priveşti în ochi adânc,

Scot punga de sub oblânc

Şi-o strecor popii-n sutană

Să-ţi cânte numele-n strană.

De iveşti doar un surâs,

Vând pentru popa un mânz,

Mânz curat, cu bot de lapte,

Să fiu iertat de păcate...

De-mi dai dorului de urmă,

Am să duc în târg o turmă

Şi-ai să-ţi vezi chipul sfinţit

Pe un perete de schit.

Dacă nimic nu te mişcă,

Hai să jucăm, doamnă, rişcă...

Să dăm cu un ban coclit,

Poate uiţi de ce-ai venit...

Să-nvârtim un ban de-aramă,

Poate vălul ţi-l destramă...

Sau o rublă de argint,

Poate, totuşi, te mai mint...

Doamnă, numai dorul are

Nesomn de privighetoare

Şi doar el ştie-o fântână

Nici de cer, nici de ţărână...

Că-n fântâna asta lină

Demonii au plâns lumină

Şi-i strană de neodihnă...